luni, 2 decembrie 2013

Scrisoare catre Mos Craciun

Draga Mos Craciun,

Vreau sa stii ca nu existi, cel putin nu in forma traditionala. Esti doar o legenda urbana, o poveste de adormit copiii. Nu ai o fabrica de jucarii in Laponia unde minionii tai lucreaza non stop ca apoi sa te duci intr-o noapte la toti copiii din lume, sa le intrii pe cosul de fum in casa si sa le lasi jucaria. E ilogic. Iar daca ai fi existat, as fi avut un singur lucru sa iti spun: ma pis pe tine de magar materialist. Copiii, desi nu o stiu, nu au nevoie numai de jucarii ca sa fie fericiti. Au nevoie de iubire, de caldura sufleteasca, de intelegere, de sanatate. Faptul ca tu le dai o masinuta teleghidata nu o sa ii ajute decat sa fie pentru putin timp fericiti. Bine ca nu existi ca te pisam in freza.

Mos Craciun sunt eu. Mos Craciun esti tu, care ma citesti. Mos Craciun sunt oamenii care iubesc copiii si vor sa ii vada fericiti. Si pentru ei scriu scrisoarea asta. O scriu pentru amaratii care abia pot pune o paine pe masa, dar totusi gasesc resursele necesare sa puna o ciocolata sub brad. O scriu pentru cei care se simt impliniti cand vad bucuria in ochii celor mici atunci cand isi deschid cadourile. O scriu pentru cei care privesc sarbatoarea asta ca un ritual de apropiere, un prilej de a fi mai buni si de a arata celor din jur cat de mult tin la ei.

Iar tu, copile, care citesti scrisoarea asta (slabe sanse) sa nu fii trist ca ti-am spulberat visele. Ce ai prefera, un mosneag care iti intra in casa pe naspa, te judeca in functie de cat de cuminte ai fost si iti aduce cadoul pe care il meriti, sau cei dragi care te iubesc neconditionat si ar face orice sa fii fericit? Poate esti prea mic sa intelegi asta acum. Mintea ta e prea frageda pentru a pune conceptul de materialism in plan secundar.

Iar tu, Mos Craciune care esti legenda, nu mai speria copiii spunandu-le ca daca nu sunt cuminti nu primesc nimic. Asta nu e educatie, asta e terorism emotional. Si daca esti asa bun si bland, de ce nu vii si la copiii nevoiasi, pentru ca pana la urma ei au nevoie cel mai mult de un gest frumos.

Eu o sa imi fiu propriul Mos Craciun anul asta. O sa iau viata in propriile maini si promit ca o sa fiu o persoana mai buna. Voi incerca sa ajut cat mai mult pe cei care au nevoie. Si nu o sa ma amagesc pe mine si pe altii cu lucruri pe care nu le pot oferi, cum ar fi sanatate, liniste sufleteasca sau o echipa nationala mai buna. Voi face atat cat pot si voi sta linistit ca am incercat din toate puterile.  Tu, la randul tau trebuie sa iti iei viata in propriile maini. Trebuie sa renunti a mai spera la ce va mai bun si sa incepi sa muncesti pentru asta. Tu esti propriul tau guvernant, tu singur ii dictezi vietii cum vrei sa fie, iar daca o sa stai si o sa astepti sa iti pice totul din cer, amice, iti spun de pe acum, trezeste-te in pula mea.

Al tau copil neascultator,


Stefan.