Creatia

La inceput a fost un atom de carbon. Nimeni nu stie de unde a aparut sau de cat timp statea acolo suspendat in neant. Cert este ca atomul asta avea inmagazinata in el o energie prea mare ca sa poata fi masurata sau contorizata. Intre energia cuprinsa de el si cea a unei bombe atomice este aceeasi diferenta ca intre energia degajata de soare si cea a unei scantei de la o bricheta. Toata energia asta provoca o instabilitate uriasa si avea sa declanseze o explozie de proportii,  rezultand astfel nasterea universului,  acest fenomen fiind cunoscut in limba comuna drept “Big Bang”. Numarul particulelor puse in miscare de aceasta energie este exact numarul de particule din care este compus in acest moment universul.

Imediat dupa acest fenomen nu exista decat un praf, un amalgam de molecule aflate intr-o miscare continua de expansiune. Unele molecule generau o atractie speciala fata de altele, astfel combinandu-se dand nastere unor substante cu totul noi. Perechile de acelasi tip au inceput sa se adune la un loc, formandu-se un corp gazos, care avea proprietati diferite. Fortele de atractie combinate cu viteza, temperaturile extreme si presiunea au comprimat corpurile gazoase, facandu-le solide.

Astfel a luat nastere prima stea, denumita de catre protagonistul nostru Akh-Ra, sau, in traducere Geneza. Este bine cunoscut in lumea fizicii faptul ca un corp care are o masa considerabila genereaza un camp de atractie care aduna pe langa el particule mai mici. In continua miscare, steaua a adunat in jurul ei diferite particule si molecule, formandu-si o retea de mini sateliti. In acest mod s-au format si restul de astre despre care stim mai mult sau mai putin ca exista.

Desi intr-o continua expansiune, universului i-au trebuit miliarde si miliarde de ani pentru a se concretiza. Din compunerea lui faceau parte planete, stele si galaxii pentru care ti-ar trebui inca pe atat timp sa le poti numara. Nu putem insa vorbim momentan de aparitia vietii, conditiile erau inca precare dezvoltarii ei, marea majoritate a planetelor fiid compuse doar dintr-un singur element, sau o combinatie care nu era propice.

Protagonistul nostru, caruia ii place sa i se spuna Edh-Fek, sau pe scurt Ed, a aparut initial ca o celula. O combinatie fericita de elemente care au fost atrase unele de altele, fiind aduse la viata de energie. Nu se stia insa, de unde a aparut energia care a pus in miscare particulele componente, altmiteri inerte, fara viata. Acesta era singurul lucru pe care Ed nu il intelegea din tot universul. Restul, aveau, pe rand sa nu ii mai fie straine.

Ca organism unicelular, Ed a fost guvernat de o singura forta, aceea de a se inmulti. Ajutat de un mediu propice dezvoltarii, celula a inceput sa se divida, insa de fiecare data partile fiind putin diferite fata de organismul initial, acest lucru numindu-se evolutie. Pe parcursul a milioane de ani, Ed a evoluat de la o singura celula la un organism primar, incapabil insa de constiinta. Abia cand mediul sau inconjurator a inceput sa se schimbe, Ed a inceput sa fie guvernat de dorinta de adaptare. In timp si-a dezvoltat o serie de simturi care il ajuta sa supravietuiasca.

Constient ca nu era singur, s-a alaturat semenilor sai pentru a perpetua specia. Locul unde traiau aceste fiinte era o planeta minuscula in comparatie cu Pamantul, de aproxmiativ 20 de ori mai mica. Planeta s-a format din coliziunea a doi astrii imensi, bucatile rezultate fiind imprastiate prin tot universul. Puk-Beth, asa cum aveau ei sa numeasca planeta, nu era decat o mica bucatica desprinsa din aceasta coliziune, care, printr-o serie de evenimente fericite a ajuns sa isi dezvolte, pe rand, un sol fertil, o atmosfera inconjuratoare si bineinteles, in urma unor sinteze complicate, apa, substanta datatoare de viata.

Abia dupa 250 de milioane de ani de existenta, Ed si semenii sai au reusit sa iasa la suprafata. Nu erau insa adaptati pentru un astfel de mediu, nu aveau ochi pentru a explora, iar atmosfera bogata in diverse gaze ii incomoda. Dar, din cauza uimitoarei abilitati de adaptare, au reusit sa isi dezvolte organele necesare supravietuirii in spatiul deschis. La scurt timp au inceput sa isi dezvolte o forma primara de inteligenta, compusa doar din nevoia de supravietuire, de a se hrani si de a se inmulti. De aici drumul era lin. Corpul lor a suferit modificari majore si cel mai important lucru, creierul s-a dezvoltat din ce in ce mai mult. Au realizat ca locul unde traiau nu era tot ce se gasea in jurul lor si au inceput sa exploreze. Erau cu siguranta prima specie de fiinte inteligente care au aparut in univers. Nu intelegeau, insa, cum au ajuns sa existe si in nici un caz nu isi imaginau ca sunt doar un fir de praf din compozitia universului.

Evolutia lor a decurs fara cusur, nu au avut parte de stagnari sau probleme majore. Planeta le furniza tot ce aveau nevoie, utilizand fiecare resursa pe care o aveau la dispozitie. Au inceput sa populeze toata planeta, au format o civilizatie puternica, ce putea sa se autosustina fara probleme. Au descoperit ca isi pot construi aparate care pot face treaba pe care ei nu o pot face singuri si nu a durat mult pana au descoperit tehnologia. De aici totul e istorie, au construit masinarii care sa le usureze viata si mai era doar un pas de facut: explorarea spatiului din jurul planetei. Acest lucru era absolut necesar din cauza inmultirii lor rapide, combinata cu faptul ca pentru ei nu exista moarte naturala, planeta devenind neincapatoare.

Au existat bineinteles conflicte, mai ales intre primii locuitori printre care se numara si Ed si noii veniti pe lume. Au suferit mult din cauza acestor divergente, rasa lor imputinandu-se notabil. Nu au reusit insa sa gaseasca pe planetele apropiate lor conditii propice pentru dezvoltarea vetii. Era nevoie sa fie luate masuri, deoarece in scurt timp aveau sa imputineze resursele, oprind astfel evolutia, probabil cel mai important lucru din viata lor. Au reusit intr-un final sa balanseze numarul lor care crestea in continuu cu spatiul mic in care se aflau.

Au existat in felul asta timp de eoni, intr-o continua dezvoltare. Au inceput sa nu mai aiba nevoie de masini pentru a face lucrurile pe care ei nu le puteau face, descoperind puteri nebanuite in adancul creierului lor. Urmatorul pas al evolutiei lor a fost probabil si ultimul. Si-au dat seama ca nu aveau nevoie de corp pentru a exista, si au incercat sa isi detaseze existenta de masa carnoasa care o cuprindea. Abia atunci au facut cunostinta cu moartea. Nu puteau la inceput sa conceapa acest fenomen. Le era imposibil sa inteleaga cum cineva pur si simplu nu mai exista. Acest pas al evolutiei i-a costat scump si, in timp, dupa multe generatii si experimente esuate, Ed a fost singurul care a ramas in viata. Forma lui era acum nedefinita, nu mai era carnala, era pur si simplu o existenta inteligenta capabila de lucruri inimaginabile, puterea lui neavand limite.

A decis atunci ca trebuie sa paraseasca planeta in cautare de noi lumi, sperand ca va gasi alte fiinte la fel de inteligente ca el. Miliardele de kilometrii dintre planete si galaxii nu aveau nici o importanta pentru el. Nu avea conceptia timpului deci calatoria pentru el nu prezenta nici o problema. Inteligenta de care dispunea era nemasurabila, apogeul ei fiind abilitatea de a prezice viitorul. El intelegea cum era construit universul si calcula toate modurile in care poate decurge un eveniment. Putea sa determine durata de viata a unei stele doar uitandu-se la compozitia sa, iar modul de dezvoltare al planetelor nu constituia pentru el nici un mister. Fiecare planeta pe care poposea o analiza si incerca sa vada daca exista sansa dezvoltarii vietii. Daca ar fi sa contorizam dupa metodele noastre traditionale, a petrecut mult timp hoinarind prin imensitatea universului in cautarea unui lucru care i se parea acum imposibil.

Probabil a petrecut aproximativ de 2-3 ori viata sa in cautarea unei singure particule, unei singure planete care putea sa faciliteze dezvoltarea vietii. Totusi nu a nutrit nici un sentiment legat de imposibilitatea de a realiza lucrul asta, singura lui motivatie fiind in continuare gasirea unor fiinte inteligente. Dupa calculele lui era imposibil ca el sa fie singura entitate inteligenta din univers, si era constient ca nu avea niciodata sa isi incheie calatoria, deoarece, desi calatorea cu aceeasi viteza cu care universul se expanda, acesta din urma avea un avans considerabil in fata lui. A descoperit ca avea puterea sa modifice cursul evenimentelor prin care un eveniment decurgea, putea sa rearanjeze atomi si sa creeze noi molecule, dar singurul lucru pe care nu il putea face era sa le aduca la viata. Singura lui sansa era sa gaseasca o viata deja existenta pentru a reusi intr-un final sa creeze ceea ce isi dorea.

In lunga lui calatorie a fost martor la nasterea si moartea multor stele. Primul lucru pe care il facea atunci cand vedea o stea noua era sa ii determine durata de viata. Acelasi lucru a facut si pentru steaua pe langa care trecea acum. Trecuse de maturitate, iar acum incepea sa se stinga incet, incet. Nu era o stea foarte mare raportata cu cele pe care le-a vazut pana acum, insa energia pe care o degaja era imensa raportata cu marimea ei. Era formata din substante care erau intr-o continua stare inflamabila, degajand deopotriva lumina si caldura. Aceasta stea a reusit sa isi formeze in jurul ei un sistem de planete care gravitau pe orbite de diferite forme. Se pare ca lumina si caldura degajata erau benefice acestor planete si pentru prima data avea certitudinea ca avea sa gaseasca viata.

Una din ele i-a atras atentia in mod deosebit, era o planeta mica, albastra, acoperita in intregime de apa. Era tanara, iar sub invelisul de apa se afla o intreaga retea de elemente propice dezvoltarii vietii. Mare i-a fost uimirea cand, la o analiza mai atenta, a descoperit existenta nu a uneia, ci a unui infinit numar de forme de viata care se dezvoltau incet in adancurile  ei. A gasit in sfarsit ce cauta. A analizat compozitia planetei si a hotarat ca trebuie sa o elibereze de o cantitate considerabila de apa pentru ca viata prezenta acolo sa evolueze mai departe. Astfel a transformat apa in vapori, care s-au alaturat substantelor deja existente in atmosfera, formand un invelis protector, care apara planeta de actiunea naucitoare a soarelui in jurul caruia se rotea. A asistat cu bucurie la modul in care viata incepea sa se dezvolte in diferite forme, fiind absolut uimit de diversitatea formelor existente pe acea planeta. S-a hotarat sa o numeasca Prek-Fal, in traducere Pamant, ca o ironie a starii in care a gasit-o.

Planeta avea in compozitie toate resursele necesare unei dezvoltari propice, substante pe care nu le-ar fi gasit pe nicaieri. A facut cateva modificari la viteza de rotatie a planetei precum si la directia pe care aceasta o strabatea in jurul astrului stralucitor, pentru a creea conditii cu adevarat perfecte.  A analizat in parte fiecare forma de viata, calculand posibilele moduri in care avea sa se dezvolte. Unele, in mod inevitabil, aveau sa dispara dupa ce ajungeau la maturitate, iar altele mai norocoase aveau sa existe aparent pana la infinit. Una singura, insa, i-a atras atentia. Era o specie tanara, care a reusit sa se adapteze mai bine decat celelalte vietuitoare. Intr-unul din viitoarele posibile pe care le-a calculat a observat ca aceasta specie era capabila de inteligenta mai complexa decat restul. Avea in scurt timp sa domine regnul din care facea parte, reusind intr-un final sa fie peste toate fiintele de pe planeta.

Asemenea rasei lui Ed, a reusit sa descopere tehnologia si sa isi faciliteze dominatia asupra planetei. Ceva nemaivazut de el avea insa sa se intample, un lucru pe care Ed nu reusea sa il inteleaga. Aceasta specie, aparent inteligenta, avea sa aduca planeta in colaps, reusind sa o distruga in totalitate, fara intentie insa. Avea sa o stoarca de resurse, iar cand acestea s-ar fi terminat, ar fi pornit o lupta pentru supravietuire, tehnologia de care dispuneau facilitand un razboi ce avea ca finalitate sfarsitul vietii pe Pamant si a planetei in sine. Era, totusi o sansa la 250765467 ca acesta sa fie modul in care vor decurge evenimentele, dar acest lucru totusi il nelinistea. Nu vroia sa se amestece in dezvoltarea naturala a speciei, considera ca daca nu e capabil sa inteleaga de unde vine viata, nu era treaba lui sa o modifice.

A stat mult timp observand aceasta specie, gandindu-se ce ar putea face sa impiedice finalitatea tragica a existentei. Calatorise prea mult timp ca sa vada prima oaza de viata stingandu-se intr-o clipa. A  hotarat sa ramana pe Pamant, ca sa fie martor la evenimentele ce urmau sa aiba loc, incercand pe cat se poate sa ghideze evolutia intr-o directie buna, departe de aceea care ducea la distrugere. Ip-tah, sau Omul, asa cum numise aceasta specie, era de o complexitate pe care putea la un moment dat sa o compare cu aceea de care si poporul sau daduse dovada. La fel ca si el, oamenii aveau creierul ca entitate guvernanta a vietii lor, restul corpului fiind doar o suita de instrumente care facilitau functionarea acestuia. Era constient ca daca faceau alegerile potrivite aveau sa ajunga la stadiul de cunoastere la care ajunsese si Ed. In diferite perioade, atunci cand evolutia parea sa fi stagnat, Ed a intervenit, dandu-le un imbold ca sa isi continue mai usor ciclul vietii. Spre surprinderea lui, o parte din oameni a inceput sa fie constienta ca exista o forta mai mare decat ei care ii observa si le determina cursul vietii. Astfel Ed a primit mai multe nume, de la Ra la Dumnezeu. Incet, incet, toata populatia avea sa devina constienta de prezenta lui Ed, unii mai sceptici ca altii. Nu se astepta ca aceasta credinta sa devina un fenomen asa de important in evolutia omenirii, devenind la un moment dat o forta extrema de control al maselor.

Fara sa vrea, Ed a declansat conflicte si razboaie nimicitoare, fiind marul discordiei pentru partile beligerante. S-a uitat cu tristete cum oamenii mureau in numele lui. La aproximativ 3 milioane de cicluri, sau ani asa cum ii numeau ei, a fost martor la un eveniment unic. El intelesese modul in care oamenii se reproduceau, fiind nevoie de ambele sexe ale mamiferelor pentru a crea o noua viata. A vrut totusi sa vada ce se intampla daca viata ia nastere doar dintr-o jumatate, nefiind nevoie de ajutorul celeilalte parti. Asadar, facand cateva modificari genetice, a impregnat o femeie cu un fetus care avea o linie de ADN copiata din cel al lui Ed. Vroia sa vada daca in acest fel putea sa grabeasca evolutia speciei, desi nu se grabea extraordinar. Totusi nu a calculat cum trebuie consecintele acestei actiuni, fiind luat prin surprindere de modul cum aveau sa se desfasoare evenimentele.

Pentru oameni, conceptia imaculata era ceva nemaintalnit si imediat au pus-o pe seama divinitatii care ii veghea din ceruri. Au inceput sa spuna ca acesta era fiul lui Ed si ca el l-a trimis pe Pamant pentru a-i ajuta pe oameni sa il inteleaga mai bine. Amuzat, dar tototdata ingrijorat a privit cum pruncul ajunge la maturitate, dand dovada de un intelect mult mai dezvoltat decat ceilalti oameni. Fara indoiala ca Jep-rrek, sau Iisus asa cum l-a numit mama sa, avea sa provoace o adevarata frenezie printre semenii sai. Cu diferite ocazii, Ed l-a observat pe fiul sau cum i se adresa, fiind convins ca este auzit de cineva de sus, stiind cu certitudine ca era rodul interventiei divine. Un alt lucru care l-a surprins pe Ed a fost faptul ca, desi multi oameni i s-au alaturat lui Iisus in calatoriile sale pe Pamant, totusi existau anumiti indivizi care erau intimidati de prezenta sa.

Cu tristete a vazut cum fiul sau a fost judecat si pedepsit pentru niste fapte de care nu era vinovat. Asta l-a infuriat pe Ed, fiind hotarat sa nu lase lucrurile asa. Asadar dupa trei zile l-a readus pe Iisus la viata, lasand intreaga lume cu gura cascata. Atunci cand a fost convins ca misiunea sa a luat sfarsit, a tras concluzia ca experimentul sau esuase. Omenirea nu era inca pregatita sa faca acest pas important catre evolutie. L-a adus pe fiul sau langa el, si a privit cum intreaga omenire a tras roadele acestor fapte. Atunci a hotarat ca nu se va mai implica in nici un fel in viata oamenilor, lasandu-i sa isi urmeze cursul care, deja era inevitabil, catre distrugere. I-a promis lui Iisus ca ii va permite sa se intoarca pe Pamant in momentul cand oamenii vor reusi intr-un final sa puna capat vietii asa cum o cunosc.

Dupa aproximativ 2000 de ani de la aceste evenimente a observat cu stupoare ca si in oameni exista dorinta de a gasi fiinte asemanatoare lor, incepand sa paraseasca Pamantul in cautarea de organisme inteligente. Ed stia ca acest lucru nu era posibil, pana si el era sceptic in aceasta privinta, gandindu-se cu groaza peste cat timp avea sa mai gaseasca viata al fel de infloritoare cum a gasit pe Pamant. Sfarsitul fiind aproape, lui Ed incepea sa ii para rau de turnura pe care au luat-o evenimentele, regretand vietile care urmau sa fie pierdute, dar ramanand neclintit in decizia lui de a nu se mai amesteca. Din acest moment sfarsitul era ineviabil, orice alegere ar face, oamenii nu se indreptau decat spre nimicire. Spera doar ca vor reusi sa isi salveze rasa, gasind un nou loc pentru a se stabili, in apropierea planetei lor. Atunci i-a venit ideea sa inceapa munca pe o planeta vecina, pe care o numisera Marte. Pana cand ei aveau sa descopere mijloacele de transport pana la aceasta planeta, Ed avea sa ii modifice componenta, folosind ce ii era la indemana, pentru a crea un meidu propice continuarii vetii umane. Spera totusi ca  aceasta planeta sa nu aiba aceeasi soarta ca Pamantul, luand in calcul toate posibilitatile inainte sa inceapa munca. Era convins ca de data asta avea sa reuseasca, si era nerabdator deoarece in scurt timp oamenii aveau sa atinga ultima etapa a evloutiei lor, devenind niste entitati apropiate lui Ed.

Acum nu mai ramanea decat sa astepte sfarsitul care constituia insa un nou inceput.