Te-ai gasit vreodata in situatia de a-ti dori sa fi facut
lucrurile altfel? Sa poti schimba trecutul si sa ai parte de o a doua sansa? Nu
cred ca e cineva care sa nu fi regretat vreodata modul in care au decurs o
serie de evenimente, cu regret gandindu-se ca ar fi trebuit sa procedeze
altfel. Dar chiar de am avea o modalitate sa retraim trecutul, am avea vreo
sansa sa il schimbam? Suntem chiar asa de siguri ca alegerile noastre nu pot fi
influentate? Sau este o anumita ordine pe care, fara sa ne dam seama o respectam,
astfel incat orice alegere am face, rezultatul final este acelasi. Ne putem
oare baza pe principiul ca exista o forta guvernanta a vietii noastre, pe care
sa o numim destin? Nu putem sa nu ne gandim la feptul ca in complexitatea lumii
in care traim trebuie sa existe ceva care face lucrurile sa mearga intr-un
anumit sens, fiind ceea ce tine universul in loc si nu ii permite sa se
autodistruga.
Jim va primi in curand raspunsul la toate aceste intrebari,
si va experimenta pe pielea lui forta extraordinara care desi exista peste tot,
oamenii aleg sa o ignore: capacitatea de alegere.
Jim este un tip cat se poate de normal. Traieste in New York
de sase ani, a facut Facultatea de Administraea Afacerilor si de doi ani
lucreaza la o companie multinationala ca administrator de conturi. Este un job
destul de monoton, dar se plateste bine si are posibilitatea sa promoveze. Vrea
ca la un moment dat sa isi deschida o mica afacere a lui, probabil o cofetarie
sau, daca strange destui bani, un mic restaurant. In general este fericit si
destul de multumit de viata pe care o traieste. Are o prietena care il iubeste
cu care este imprena din anul intai de facultate, prieteni pe care se poate
baza, iar parintii sai sunt sanatosi. Indata ce isi consolideaza situatia
materiala se gandeste sa o ceara pe Ellie, prietena sa, de sotie. Isi
imagineaza cum ar fi viata lui avand o casa mare in suburbii, cu doi copii si
un caine, cu Ellie langa el tot timpul. Per total, nimic interesant nu se pare
ca ar putea avea loc in viata lui Jim. Oh ce ironic e universul...
Reuseste totusi sa se trezeasca la timp si fara nici o
tragere de inima se ridica din pat pentru a face un dus. Constata ca becul de
la baie e ars. Se duce in bucatarie, deschide un sertar si ia de acolo un bec
de rezerva pe care il pune in locul celui ars. Dupa ce face dus, in timp ce i
se usuca parul, isi pune pe aragaz ibricul de cafea si isi prepara micul dejun
ce consta in doua felii de unt cu dulceata. Nu prea e fanul micului dejun, dar
se straduieste sa nu plece de acasa pe stomacul gol. In timp ce isi savureaza
cafeaua citeste pe internet stirile zilei, se uita ce se mai intampla pe la
bursa si scrie unui e-mail prieteni sale in care ii aminteste de rezervarea pe
care o au la ora sapte la restaurant. Dupa ce spala cana de cafea si face curat
pe masa, se duce in camera lui, isi ia o camasa noua din dulap, costumul si se
imbraca pentru a se duce la munca. Isi sterge un pic pantofii prafuiti, se
gandeste daca a uitat ceva, isi ia servieta si o porneste spre metrou. Nu are
mult de mers pana la sediul companiei, astfel ca in 30 de minute era la birou,
avand destul timp la dispozitie sa se instaleze la birou. Nu prea se poate numi
birou spatiul sau de munca, dar asa mic si izolat cum e, face parte din lumea
lui si este multumit. Da drumul la calculator si primul lucru pe care il face
este sa verifice e-mailurile primite pe contul companiei, sunt cateva legate la
un raport pe care trebuie sa il termine, unul despre excursia organizata de
companie cu ocazia sarbatoririi a douazeci de ani de la infiintare si unul de
la Mark, rugandu-l sa il ajute in legatura cu o problema legata de munca.
La ora zece se apuca sa lucreze la rapoartele pe care le
avea predat pana vineri, fiind relaxat deoarece era cu mult inainte. Probabil
avea sa le termine pana joi, iar vineri avea sa isi ia o zi libera pentru a
profita de un weekend prelungit alaturi de Ellie. Avand castile pe urechi, isi
vede de treaba lui pana cand il vede pe Mark apropiidnu-se de biroul lui. Isi
da castile jos, il priveste cum merge cu pasul sau leganat si ii analizeaza
tinuta. Mark era un om dezordonat, era intotdeauna in urma cu munca si parea ca
nu prea se ingrijeste. Avea camasa necalcata si cravata aia oribila era
probabil singura pe care o avea. Costumul sau era unul ieftin, probabil luat la
man a doua, iar pantofii erau dintr-o imitatie de piele care acum incepea sa se
cojeasca pe margini. Il saluta cu o ridicare din sprancene.
-‘Neata Jim, cum o duci in aceasta dimineata?
=Surprinzator de bine, Mark, tu?
-Nu prea bine sa fiu sincer. Ia zi, ai citit e-mail-ul de la
mine?
-Da.
-Si ce zici, ma poti ajuta si pe mine? Mi-e teama ca daca nu
predau raportul ala despre contul Jacobi or sa ma concedieze astia. Oricum sunt
cu un picior din groapa.
-Uite ce e Mark, eu nu pot sa iti fac tie mereu treaba, sa
te scot mereu din rahat. Nu am nimic cu tine, dar cateodata prea exagerezi
cerandu-mi mereu ajutorul. Mark deschise gura sa spuna ceva, darJim il opreste
cu un deget. Nu spun ca nu am sa te ajut, dar sa stii ca in curand nu o sa mai
pot sa am grija de tine ca de un copil. Trebuie sa inveti sa te descurci. Acum
intoarce-te la munca, la sfarsitul zilei iti voi da ce am facut.
-Multumesc foarte mult Jim, esti un prieten de nadejde.
Nu il considera pe Mark prieten, a iesit de cateva ori cu el
si co colegii de munca la bere, dar nu poate spune ca il simpatizeaza in mod
special. Este ferm convins ca singurul motiv pentru care Mark se da pe langa el
este doar ca sa ii ceara ajutorul.
Ziua a trecut relativ repede, a terminat ce avea de facut,
i-a lasat raportul lui Mark in timp ce se pregatea sa plece , a inchis
calculatorul si a pornit-o spre iesire. S-a dus direct acasa. Avea doua mesaje
pe robot, unul era de la mama lui care il anunta ca o sa treaca pe la el
weekendul viitor si unul de la Ellie care il ruga daca poate sa schimbe ora
rezervarii pentru ca trebuie sa ramana putin peste program deoarece a
intervenit ceva. Ridica receptorul, formeaza numarul restaurantului si muta
rezervarea pentru ora 8 fara probleme.
Se duce apoi sa se schimbe, revine in bucatarie si isi
deschide o sticla de bere in timp ce da drumul la televizor. Avea destul timp
la dispozitie sa se pregateasca acum ca s-a schimbat ora intalnirii. Deruleaza
plictisit printre programe si dupa ce termina berea se duce sa faca un dus.
Apoi se barbiereste si se duce sa isi usuce parul. Deschide laptopul sa vada ce
mai e nou pe net, navigheaza pe cateva site-uri apoi il inchide si se duce sa
se imbrace. Ellie statea destul de departe de el, la aproximativ cincizeci de
minute de mers cu metroul, apoi trebuiau sa mai mearga vreo jumatate de ora
pana la restaurantul din centru.
Incuie usa cand pleaca, il saluta pe domul Waters care fuma
o tigara pe hol si o ia usor spre statia de metrou. Ajunge la apartamentul lui
Ellie, bate la usa si ii raspunde colega ei de apartament.
-Buna jim, intra, te rog, Ellie inca se pregateste
=Salutare Annie. Ce mai faci?
-Destul de bine presupun, ar trebui sa fiu trista ca m-am
despartit de Jeff, dar se pare ca nu ma deranjeaza asa tare.
-Oh, n-am stiut, imi pare rau.
-Stai linistit, era impul sa o iau de la capat.
Ellie iese din baie punandu=si cerceii in ureche
-Buna Jim, scuze, acum douazeci de minute am ajuns acasa, a
fost nebunie azi la munca.
-Buna si tie domnisoara, si o saruta. Arati fabulos!
-Multumesc, am incercat sa ma fac cat pot de frumoasa pentru
o ocazie asa speciala.
-Intr-adevar speciala, doar stii de cat timp ma chinui sa
obtin o rezervare la restaurantul asta.
-Stiu. Hai ca ma incalt si mergem.
Au chemat un taxi ca sa ii duca la restaurant, drumul fiind
putin mai lung decat cu metroul, dar nu te poti duce imbracat elegant cu trenul
ala plin de transpiratie si dubiosi. Ajung la receptie, Jim confirma rezervarea
si sunt condusi la o masa in spatele salii. Era un restaurant extrem de luxos
si, evident, scump, dar Jim a insistat sa mearga, spunand ca macar odata in
viata sa se simta si ei ca lumea buna. Chelnerul era foarte politicos , le-a
explicat meniul pe indelete si a plecat sa ia o sticla de vin pentru inceput.
Masa a fost destul de gustoasa, au mancat carne de rata cu sos, o salata din
fructe de mare si o placinta cu cirese ca desert. Nota de plata era destul de
piperata, dar Jim nu s-a ingrijorat, lasandu-i chelenerului si un bacsis
generos, multumindu-i pentru profesionalism.
Odata iesiti din restaurant, s-au hotarat ca sa se intoarca
cu metroul. Au luat-o pe strada in jos, statia fiind la aproximativ
cincisprezece minute de mers pe jos.
-Hai pe aici, spuse Jim, stiu eu o scurtatura.
Au facut dreapta pe o strada slab luminata, plina de gunoaie
pe margini. Avea o atmosfera destul de dubioasa, dar Jim incerca sa o asigure
pe Ellie ca e in regula cand a observat ca l-a strans mai tare de mana. Pe la
jumatatea strazii, in dreptul unui stalp al carui bec palpaia, doi indivizi le
ies in fata. Incearca sa se intoarca din drum, dar in spatele lor stateau alti
doi indivizi. Unul din ei avea un cutit.
-Nu cautam sa avem probleme, spuse Jim.
-Ghinionul tau atunci, se pare ca te-au gasit ele pe tine,
spuse omul cu cutitul.
-Ce-avem noi aici? Mai mai ce domisoaara aranjata, te-a scos
bulangiul asta in oras, a?
-Las-o in pace, se rasti Jim. Uite ce e, ia-mi portofelul si
lasa-ne sa trecem, am aproape 80 de dolari in el, sunt toti ai vostri!
-Aoleu saracule, pai tu cu 80 de dolari scoti bucatica asta
in oras? Hai cu mine iubire sa iti arat eu cum se traieste!
Nici nu a avut timp sa isi scoata portofelul ca cei doi din
spatele lor au sarit pe Jim si l-au imobilizat, iar ceilalti au apucat-o pe
Ellie de brate.
-Nu, va rog, striga ea disperata, va rog nu imi aceti rau!
-Lasati-o in pace nenorocitilor!
-Mai bine ti-ai tine gura sau ti-o inchid eu se rasti unul
din cei care il tineau.
-Va rog, luati banii si lasati-ne in pace, dati-i ei drumul
si fac ce vreti voi.
-Linisteste-te prietene, o frumusete ca asta sunt sigur ca nu
se satura doar cu ce ii dai tu. Ia sa vedem ce avem sunt rochita asta frumoasa.
Cei doi care o tineau pe Ellie au inceput sa traga de rochia
sa, rupand-o in fasii, dezvelindu-i bustul si lasand-o doar in lenjerie. Jim se
zbatea disperat in bratele celorlalti doi, a strigat cat a putut dupa ajutor,
dar unul din ei l-a lovit cu ceva tare in cap si pentru cateva secunde si-a
pierdut cunostinta. Cand si-a revenit unul ii tinea mana la gura sa nu mai
tipe, in timp ce unul dintre indivizi se desfacea la pantaloni. Agonia care a
pus stapanire pe el era de neimaginat, iar faptul ca nu era in stare sa faca
nimic decat sa priveasca il distrugea. Ellie se zbatea si se zvarcolea, dar cei
doi erau destul de solizi si o tintuiat cu usurinta la pamant. Lacrimile ii siroiau
pe obraji in timp ce nenorocitul intra in ea, si privi cum Jim incepuse si el
sa planga, neputincios. Dupa ce primul a terminat, au facut schimb si au luat-o
de la capat. Ellei, intr-un moemt de claritate a observat ca cel de-al doilea
avea la brau un pistol. Adunandu-si ultimele puteri reusi sa isi elibereze o
mana si puse mana pe pistol. Barbatul tresari, a apucat-o de inchieietura si in
fierbinteala momentului i-a pus pistolul la piept si a tras. La auzul impuscaturii,
indivizii le-au dat drumul si au luat-o la fuga. Jim alerga spre ea si o lua in
brate, umplandu-se de sange. Glontul tras de la mica distanta ii patrunse in
cavitatea toracica, facandu-i o rana considerabila.
-Rezista iubito, rezista, nu ma parasi, te rog.
Primul instinct era sa o tina strans in brate si sa ii apese
pe rana pentru a nu mai sangera, dar a realizat imediat ca trebuie sa cheme o
ambulanta.
-Te iubesc Jim. Promite-mi ca o sa ai o viata frumoasa si ca
o sa iti amintesti de mine mereu.
-Nu spune asta, ajutorul e pe drum, ramai cu mine inca
putin.
-Jim, ai fost prima mea iubire, promite-mi ca o sa treci
peste asta, si inchise ochii.
Jim a izbucnit in plans si se legana inainte si inapoi cu ea
in brate. Ambulanta a venit in mai putin de zece minute dar era prea tarziu.
Ellie nu mai era, Ellie era moarta si nu avea cum sa o aduca inapoi.
Jim se trezeste la auzul alarmei. Era transpirtat si un pic
confuz. Nu isi mai aducea aminte cum a asjuns acasa, insa ziua de ieri parea ca
un cosmar. Spera sa fie un cosmar si nimic mai mult. Primul lucru pe care l-a
facut afost sa puna mana pe telefon si sa o sune pe Ellie. Usuarea la auzul
vocii ei era cel mai linistitor sentiment pe care l-a avut vreodata.
-‘Neata Jim, ce s-a intamplat.
-Ellie, esti ok, multumesc lui Dumnezeu ca nu ai patit
nimic.
-Jim, ce e, ce ai patit?
-Nimic, am avut un cosmar, am visat ca...nu mai conteaza,
bine ca a fost doar un cosmar.
-Oh, saracutul de tine, esti in regula?
-Acum ca ti-am auzit vocea da, sunt bine.
-Ok Jim, atunci te las, trebuie sa ma pregatesc pentru
munca. Te iubesc, sa ai o zi usoara.
-Si eu te iubesc, ne auzim diseara.
Inchide telefonul si se duce sa isi reia rutina din fiecare
dimineata. Constata cu stupoare ca becul de la baie era din nou ars. In timp ce
il inlocuia se gandeste ca trebuie sa cheme un electrician, probabil era vreun
scurtcircuit pe undeva.
Ajunge la birou cam pe la aceeasi ora si se instaleaza,
pregatindu-se pentru inca o zi obisnuita, de data asta fiind recunoscator
pentru ca totul nu fusese real.
Il vede pe Mark apropiidnu-se din nou de biroul lui. Ce-o
mai vrea si asta iar, se gandi.
-‘Neata Jim, cum o duci in aceasta dimineata?
-Sunt bine Mark, ce doresti?
-Ai primit mailul de la mine, ma poti ajuta te rog cu
raportul ala?
-TI l-am facut ieri, ti l-am lasat pe birou, nu l-ai gasit?
-Nu era nimic la mine pe birou de dimineata, esti sigur ca
nu i l-ai dat altcuiva?
-Sunt sigur. Stai sa il caut in calculator.
Cauta raportul in locul unde ar terbui sa fie, dar nu il gasea.
Era absolut sigur ca l-a terminat. Se pare ca a uitat sa il salveze. Nu e bun
de nimic Mark asta, nu e in stare sa
gaseasca un amarat de raport pe birou.
-Ciudat, stiu ca l-am facut ieri, nu stiu ce s-a intamplat.
O sa il refac astazi daca am timp, dar Mark sa stii ca e ultima oara cand te
ajut, nu pot sa fiu mereu sa te tin de mana sa nu cazi.
-Mersi frumos, Jim, esti un prieten de nadejde.
Ziua a trecut la fel ca si cealalta, i-a terminat raportul
si lui Mark, dar de data asta i l-a inmanat personal si l-a rugat sa aiva grija
unde il pune. A luat-o spre casa cu gandul ca avea sa o vada pe Ellie diseara.
Ajuns acasa, verifica robotul si constat ca avea doua mesaje.
-Jim, sunt mama, vezi ca o sa trec pe la tine weekendul
asta, tatal tau pleaca din oras si m-a gandit sa vin sa te mai ajut la
curatenie ca stiu cat de mult urasti asta.
-Jim, sunt Ellie, a intervenit ceva la servici si va trebui
sa raman peste program, poti te rog sa muti rezervarea? Imi cer scuze, te pup.
Jim a incremenit. Intr-o fractiune de secunda si=a amintit
tot ce s-a intamplat: masa la restaurant, cei patru indivizi si oroarea mortii
lui Ellie. Nu stia ce sa creada, daca a fost un vis, atunci de ce se intampla
din nou? Raportul lui Mark, becul din baie, acum mesajele. Se intampla exact
cum visase. Nu stia cum era posibil asa ceva. Dar Ellie era bine, deci nu se
intamplase nimic rau. A stat ceva timp sa se gandeasca la ce se intampla si
intr-un final a pus totul pe fondul oboselii. S-a dus sa faca un dus ca sa isi
limpezeasca mintea, s-a imbracat si a pornit spre Ellie.
Ajuns la apartamentul ei, Annie ii deschide din nou usa si
il invita sa astepte inauntru cat timp se pregateste Ellie. Cand o vede se
ridica si o strange puternic in brate.
=jim, ce ai patit? Imi sifonezi rochia Jim.
-Nimic, sunt extrem de fericit sa te stiu ca esti bine.
-Oh Jim, prostutule, linisteste-te, sunt aici, totul va fi
bine.
Au luat taxiul spre restaurant, s-au asezat la masa din
fundul salii si au comandat.
-Ellie, stiu ca pare prosteste, dar simt ca am mai trait o
data toate astea. Ziua asta este exact la fel cum am visat. Mersul la munca,
mesajul de la tine, tot ce s-a intamplat pana acum e identic.
-Sunt sigur ca traiesti un fel de deja-vu mai puternic. Nu
iti face griji, creierul este foarte misterios.
-Ellie, in vis dupa ce am plecat de la restaurant, in timp
ce mergeam spre metrou, ne-au atacat patru insi care...Ellie, nu iti imaginezi
ce teama mi-a fost.
-Atunci, ca sa sa fii linistit o sa luam taxiul pana acasa.
Dupa ce au eisit din restaurant au chemat un taxi. Urcati in
el, i-au transmis soferului unde sa mearga, pria oprire fiind acasa la Ellie.
New Yorkul este un oras extrem de luminat noaptea, iar strazile sunt pline de
masini. Soferul a spus ceva, dar nici unul din cei doi nu au inteles ce vroia
si au tacut din gura. Taxiul mergea destul de incet, a facut stanga pe podul
Brooklyn si a intrat in cartierul lui Ellie. Nimicni nu putea sa prevada ca la
urmatoarea intersectie, un sofer beat pierduse controlul masinii si a ignorat
semaforul rosu. SUV-ul a lovit taxiul in plin, pe partea care era Ellie. Cand Jim
si-a recapaptat cunostinta era plin de sange, dar nu parea ca e al lui. Se uita
la Ellie, avea capul zdrobit de gream si era plina de sange. A iesit din
masina, s-a dus pe partea ei si a tras de usa, incercand sa o elibereze. Fierul
incovoiat nu vroia sa cedeze si a inceput sa strige dupa ajutor. A intrat din
nou in masina si a incercat sa o faca pe Ellie sa isi recapete cunostitnta, dar
fara succes. Ambulantele si echipele de descarcerare au ajuns imediat la fata
locului, au eliberat usa pe partea lui Ellie, dar paramedicul a constatat ca nu
avea puls, si dupa treizeci minute de resuscitare i-a constatat moartea.
Jim era la pamant, ce naiba se intampla? De ce pateste el
asta, nu era de ajuns ca a pierdut-o odata, tebuia iar sa simta durerea mortii
ei? S-a aseat langa Ellie, plangand, si-a pus capul pe umarul ei si si-a
pierdut cuniostinta.
Alarma l-a trezit din nou din somn. S_a sculat brusc, cu
evenimentele de pana acum adanc intiparite in minte. Se intampla din nou la
fel. S-a imbracat cat a putut de repede si a fugit spre apartamentul lui Ellie.
Gafaia de la urcatul scarilor si a batut puternic in usa. I-a deschis Annie
care s-a sperita cand l-a vazut in ce stare era.
-Jim, ce ai patit, ce faci aici?
-Unde e Ellie, trebuie sa o vad neaparat!
-A plecat acum jumatate de ora la serviciu, jim ce s-a
intamplat?
Nu i-a mai raspuns si a luat-o la goana spre locul ei de
munca. Ajuns la intrare a intrebat-o pe receptionera unde o poate gasi pe Ellie
si a luat-o pe scari pana la etajul cinci, unde era biroul ei. Ellie avea niste
foi in mana si statea de vorba cu un barbat. Cand l-a vazut a facut ochii mari,
surprinsa.
-Jim, ce cauti aici, nu trebuia sa fii la munca?
-Ellie, trebuie sa vorbim neaparat
-Nu inteleg, de ce ai venit aici, nu puteai sa astepti pana
diseara cand ne vedeam?
-Nu mai poate astepta, Ellie, o sa ti se intample ceva
groaznic.
Il trase in camera copiatorului.
-Spune-mi care e problema?
-Ellie, am visat ca o ai murit, de doua ori,. Nu cred ca e
un vis, prima oara am crezut ca e, dar apoi cand s-a intamplat din ou am fost
cinvins ca e mai mult decat atat. Ellie mi-e frica, nu mai pot sa te pierd din
nou.
-Jim, uita-te la mine, sunt aici, sunt bine, nimic nu mi se
poate intampla. Stai jos, vrei un pahar cu apa?
-Nu vreau nici o nenorocita de apa, Ellie hai sa plecam de
aici, hai sa mergem undeva doar noi doi unde o sa fim in siguranta.
Ai inebunit? Nu pot sa plec acum, am treaba, sunt extrem de
ocupata.
-Te rog, hai sa plec, fa asta pentru mine, fa-o ca sa fiu eu
linistit. Hai sa plecam!
-Of, la naiba Jim, nu gandesti limpede deloc, hai sa imi iau
geanta.
Au iesit din cladire si au pornit pe jos spre statia de
autobuz. S-au urcat in primul autobuz care a venit, care mergea spre Central
Park. Au coborat la parc si au intrat. S-au plimbat o vreme, fara ca nici unul
sa scoata vreo vorba. Ellie era nelinistita si il privea pe Jim cum se uita
panicat in jurul lui, asteptand parca sa se intample ceva.
-Jim, esti sigur ca nu edoar un rod al imaginatiei tale?
Adica se mai intampla ca atunci cand cineva este destul de stresat sa isi
inchipui lucruri care nu sunt reale.
-Sunt absolut sigur ca nu imi imaginez. Ellie, ai murit in
bratele melede doua ori. Nici nu iti dai seama cat de cumpli este sentimentul.
Au mai mers o vreme si s-au oprit la lac. Au inchiriat o
barca. Era o zi excelenta pentru plimbare si barca aluneca usor prin apa. Au
mers dupa aceea in parcul de distractii, Jim a castigat pentru Ellie un ursulet
la trasul cu pusca. Si-au luat vata de zahar si s-au uitat la oamenii care
treceau pe langa ei, facand glume pe seama lor. Ziua a trecut relativ repede. A
fost o zi excelenta, una din cele mai frumoase zile din viata lor. Cand Ellie a
propus sa se intoarca acasa, pe jim l-a cuprins panica. Nu stia ce sa mai faca
sa o tina pe Ellie langa el.
-Hai sa nu mergem acasa, hai sa inchiriem o camera de hotel,
sa comandam room-service si sa ne uitam la filme vechi. E un hotel chiar aici
aproape.
Ellie s-a lasat
convinsa pan la urma si au pornit spre iesirea din parc. Au asteptat la
trecerea de pietoni sa se faca verde. Strada era ciudat de pustie. NU treceau
nici masini si nu era nimeni in jurul lor, desi era devreme inca si zona era
una aglomerata. Cand s-a facut verde au inceput sa traverseze. Nici unul dintre
ei nu a auzit camionul care venea cu viteza din dreapta lor, dar Jim l-a vazut
in ultimul moment cu coada ochiului si nu a mai apucat decat sa o impinga pe
Ellie din fata lui, fiind lovit din plin.
Cand si-a revenit din cazatura, pe Ellie a curpins-o
disperarea. Nu vazuse ce s-a intamplat, stie ca l-a auzit doar pe Jim
spunandu-i :Te iubesc” dupa care a impins-o. Camionul era oprit in mijlocul
strazii, Jim fiind prins sub rotile lui. A alergat speriata spre el si l-a
vazut intins pe jos, plin de sange. Nu parea sa mai respire. A inceput sa
strige dupa ajutor. Lumea se adunase in jurul lor. “De unde au venit atatia
oameni” se gandi Ellie. Auzea sirena ambulantei apropiindu-se.
Jim s-a trezit brusc la sunetul alarmei. Era alarma pe care
asistenta a setat-o la ora la care trebuia sa ii schimbe bandajele.
6 comentarii:
"Rezista iubit-o", huehuehue
Si da, nu inteleg inca daca esti un bolnav mintal sau doar un plagiator cu gusturi proaste. Cel mai probabil amandoua =))
da, probabil orice autor de fictiune de bolnav mintal. o sa o iau ca pe un compliment.
fancy meeting you here, mai traiesti btw?
Da da, mai ales grandomania asta e o boala deosebit de periculoasa ... in special cand este intalnita la un plagiator fara pic de talent :))
Ai avea totusi sanse sa creezi un nou tip de roman : romanglezul jenibil :))
mersi de sfaturi, o sa tin minte sa te mentionez in prima carte a mea.
Trimiteți un comentariu