Sergiu si Claudia

*Aceasta poveste nu este originala si este inspirata din fapte fictionale. Orice asemanare cu personaje fictive este absolut intentionata. Orice incercare de a copia faptele expuse in urmatoarele randuri este admisa si recomandata. Scriitorul detine toate drepturile de autor si va recunoaste toate incercarile de reproducere a povestii.

Sergiu e un om normal. Pe cat de normal poate fi in limitele impuse de societate. La 35 de ani arata destul de bine, e un om sanatos si o constitutie fizica adecvata. Parul sau brunet este tuns scurt, si nu arata semne de imbatranire, firele albe fiind inexistente. Conformatia fetei sale este placuta, ochii sai caprui sunt perfect pozitionati in armonie cu celelalte trasaturi. Cu toate astea, Sergiu nu a avut parte de-a lungul vietii sale de prea multa atentie din partea femeilor. Probabil de vina este personalitatea sa, nu a prea stiut niciodata cum sa vorbeasca cu persoanele de sex opus, de multe ori atunci cand ii placea o fata nu reusea sa o faca sa ii inteleaga sentimentele, ajungand sa ramana doar prieteni.

Sergiu este destul de inteligent, deasupra mediei, are principii solide care ii guverneaza viata, este politicos si binevoitor. Viata lui sociala, insa, lasa de dorit. Nu poate spune ca are multi prieteni. Cercul sau de cunostinte e impartit in 3 categorii: 2 prieteni buni pe care ii apreciaza si pe care se poate baza, cateva cunostinte pe care le tolereaza desi nu le prea agreeaza prezenta, iar restul sunt oameni pe care ii uraste, oameni cu care nu are nimic in comun, cu care nu are despre ce vorbi, oameni care pur si simplu il streseaza.

Locuieste in Bucuresti de 10 ani, sta in chirie intr-o casa din cartierul 23 august, intr-o camera impreuna cu un alt individ, de vreo 28 de ani, dar cu care nu a schimbat niciodata mai mult de 3 cuvinte pe zi. El e un om destul de timid, nu ii prea place interactiunea si e mereu absorbit de gandurile sale. Lucreaza la o firma multinationala fiind agent de vazari, specializat pe comercializarea de oale si ulcele. Uraste jobul asta, dar e singura lui sursa de venit momentan si nu se gandeste sa renunte prea curand. Singurul lucru bun aici este ca are o chirie destul de mica in raport cu alte locuri, si reuseste la sfarsitul lunii sa puna si cativa bani deoparte, desi nu stie inca ce sa faca cu ei.

Viata lui este destul de monotona, nu prea are multe lucruri de facut. Termina programul la ora 5, vine acasa, mananca, face un dus si probabil ia o carte sa citeasca sau canta la chitara. Nu prea se pricepe, dar ii place ca ii limpezeste gandurile. Daca nu are chef de nici una din lucrurile astea probabil se uita la un film sau doarme. Nu prea iese in oras, in mare parte deoarece nu are cu cine. Unul din cei doi prieteni buni locuieste in alt oras si nu se vad decat de 2-3 ori pe luna. Celalat prieten, o fata pe nume Ana e singura sa legatura cu societatea si e singura cu care iese ocazional in oras.

Era vineri seara si Ana l-a invitat sa mearga impreuna la un film, care rula la Hollywood Multiplex, in centru. Filmul se numea God Bless America si era despre un barbat mai in varsta si o adolescenta care incep sa omoare la intamplare oameni pe care nu ii suportau. Filmul a fost destul de bun, un pic socant, dar destul de distractiv. Au plecat la ora 10 seara si Sergiu s-a oferit sa o conduca pe Ana acasa. Am uitat sa mentionez, intre ei nu exista atractie fizica sub nici o forma, desi lui i-ar fi placut, era constient ca Ana nu e atrasa de el si nu vroia sa puna in pericol relatia de prietenie pentru niste dorinte fizice.

In orice caz, mergeau spre cartierul ei, unde au ajuns cu metroul. De acolo erau cateva strazi de mers si ajungeau. Cartierul era unul destul de urat, nu neaparat periculos, dar cam rau famat. Nu prea se simteau in largul lor mergand singuri pe strada.

Mai aveau doua strazi si ajungeau acasa la Ana. Din senin, un grup de 4 indivizi le-a iesit in fata. Un lucru ura Sergiu pe lumea asta in afara de prostie, si asta erau tiganii. Nu se putea spune ca era rasist, insa oamenii de genul care se baga in seama aiurea  pur si simplu il calcau pe nervi. Au traversat strada incercand sa ii evite, dar cei 4 au traversat si ei. I-au inconjurat pe cei doi si au inceput sa faca glume proaste pe seama lui Sergiu, si sa vorbeasca indecent despre Ana. El era constient ca nu prea are ce face si spera ca daca nu va spune nimic ii vor lasa sa plece. Ana, insa, nu era de aceeasi parere, si le-a raspuns insultelor. Tiganii au inceput sa rada batjocoritor, iar unul din ei a scos un cutit. Sergiu a sarit in fata Anei si le-a spus ca le va da toti banii pe care ii are daca ii vor lasa sa plece. Indivizii au inceput sa rada si i-au spus ca ii vor lasa sa plece daca Ana le da fiecaruia o bucatica din funduletul sau apetisant. La auzul acesto vorbe Ana s-a anervat la culme, l-a dat pe Sergiu la o parte si l-a plesnit pe unul din ei. Pana cand el s-a dezmeticit, indivitul care tinea cutitul i l-a infipt fetei in pantece. In cateva secunde toti au fugit, iar Sergiu statea cu Ana in brate, plangand.

A strigat dupa ajutor pana a iesit o femeie dintr-o curte, care, ingrozita, a fugit in casa pentru a suna dupa o ambulanta. Cu ochii in lacrimi, Sergiu o ruga pe Ana sa reziste, spunandu-i ca ambulanta e pe drum. Era prea tarziu, insa, rana era mortala, iar ultimul lucru pe care i l-a spus a fost: “Ai grija de tine, deoarece eu nu o sa mai pot, te iubesc, Sergiu!” si a murit in bratele lui. Cand a venit ambulanta, Sergiu deja plecase. Nu stia unde se duce, se gandea sa fuga dupa cei 4 dar stia ca nu avea nici o sansa singur. Apoi a hotarat sa se duca acasa.

Sergiu a facut armata care atunci cand era adolescent era inca obligatorie. Astfel a obtinut persmisul de port-arma. Avea un Smith & Wesson de 9 milimetri, cu incarcatorul plin. Nu mai tinea minte cum a ajuns acasa. S-a trezit stand pe scaun, cu pistolul in poala, in intuneric, asimiland toate cele intamplate in seara aceea. Colegul sau era plecat de acasa, deci nu exista riscul sa il descopere. Oare ce a vrut sa spuna Ana cu “Te iubesc”-ul ala, se gandea. Chiar il iubea cu adevarat, sau doar tinea foarte mult la el ca la un prieten? Gandul ca a pierdut singura persoana din tot Bucurestiul care il intelegea si careia ii placea sa petreaca timp in compania lui il ucidea. S-a gandit chiar sa se sinucida, considerand ca nu mai are pentru ce trai. Gandul i-a disparut repede din minte. Si-a dat imediat seama ce trebuia sa faca. Trebuia sa se razbune.

A luat telefonul si a chemat un taxi. Dupa 10 minute, masina ajunsese in fata portii. S-a dus pe partea soferului, i-a pus pistolul la tampla si l-a rugat politicos sa coboare din masina, altfel ii va zbura creierii. Taximetristul, speriat, s-a supus si a coborat din masina, indepartandu-se in timp ce Sergiu se urca in masina. A pornit motorul si a plecat, lasand-ul pe omul speriat in spate. A dat drumul la aparatul de taxat, a pus pistolul pe scaunul din dreapta lui si a inceput sa conduca, neavant in minte o destinatie anume.

In timp ce se indrepta spre iesirea din cartier, a vazut 3 tiganusi mergand pe strada, facand glume si razand unul de altul. A oprit masina pe dreapta si a strigat spre ei. Acestia si-au intors atentia asupra lui, si in scurt timp au inceput sa se indrepte spre masina, cu gandul sa ii ofere jegosului o lectie. Sergiu a luat pistolul de pe scaun si, pe rand, cu cate un singur glont i-a omorat pe toti trei. A demarat grabit si nu s-a mai uitat in urma. Inima ii batea puternic si adrenalina ii invadase venele. Nu se mai simtise asa viu niciodata. Parca si-a eliberat o greutat de pe inima, a distrus zidul care il impiedica sa traiasca. Nu simtea absolut nici o remuscare fiind ferm convins ca cei trei meritau sa moara. Cine stie cate magarii au facut la viata lor, cate persoane au suferit din cauza lor.

Intr-o clipa si-a dat seama cate posibilitati ii rezerva viata. Era in stare sa faca orice, toate lucrurile de care ii era frica au disparut. Starea de euforie trecuse si acum conducea calm, intr-o zona neaglomerata a Bucurestiului. Era 3 dimineata. A oprit masina la intrarea intr-un parc, s-a dat jos si si-a aprins o tigara, rezemandu-se de capota masinii. Nu se astepta sa gaseasca pe cineva pe strada la ora asta, dar se pare ca in spatele lui 5 tineri stateau pe o banca si vorbeau destul de tare incat Sergiu ii auzea. Erau 2 baieti si 3 fete, nici unul dintre ei neavand mai mult de 18-19 ani. Lucrurile pe care le auzea iesind din gura lor ii intorceau stomacul pe dos. Nu numai ca vorbeau extrem de urat, dar dadeau dovada de o aroganta si nepasare ce il indigna.

Meritau sa moara? Se gandi Sergiu. Nu par a fi tigani, dar pana la urma, nu asta era tinta lui. Putea omora pe oricine vroia, oricine considera ca nu merita sa traiasca. Si-a terminat tigara, ascultand in continuare ce vorbeeau tinerii. S-a intors cu fata la ei, acestia l-au observat si unul din ei a strigat:”La ce pula mea te uiti bulangiule? Vezi-ti de treaba ta”. Sergiu nu le-a raspuns, a deschis portiera, a lat pistolul si a pornit incet spre ei. Avea arma la spate, iar cei 5 nu au observat-o decat cand era prea tarziu. Pe primii doi i-a omorat impuscandu-i in cap, una din cele trei fete a incercat sa fuga dar s-a ales cu un glont in spate. Cel de-al doilea baiat se ghemuise speriat intr-o pozitie ghemuita, plangand si rugandu-l sa nu ii faca rau. Era cel care l-a intrebat la ce se uita. L-a luat de guler, l-a ridicat in picioare si l-a silit sa se uite in ochii sai.

-          Uita-te la mine. Uita-te in ochii mei am zis! A strigat Sergiu. Teama se citea in ochii baiatului, in timp ce Sergiu il tinea strans de gat, punandu-i arma la tampla. Ia spune, te temi de moarte?

-          Te...te rog nu imi face rau, glumeam doar, te rog sunt tanar, am o viata intreaga inainte.

-          Acum e prea tarziu pentru asta, i-a raspuns si a apasat pe tragaci.

Cateva picaturi de sange l-au stropit pe mana si pe fata si in timp ce ii dadea drumul cadavrului a observat-o pe cea de-a treia fata, ultima ramasa in viata, cum statea in picioare, la cativa metri distanta, uitandu-se in ochii sai. Sergiu a indreptat arma spre ea, hotarat sa apese tragaciul. Ceva l-a oprit, insa. Nu era faptul ca fata arata destul de bine, si parea sa fie mai decent imbracata decat prietenele sale. Avea ceva in privirea ei care l-a facut sa ezite. Nici macar nu a clipit cand a indreptat pistolul spre ea, statea acolo nemiscata, fixandu-l din priviri. Si-a dat seama ce se citea in ochii ei, pur si simplu nu ii era frica de moarte.

-          Ce mai astepti? Ii zise fata

Sergiu n-a raspuns.

-          Apasa tragaciul ala odata, pampalaule. Sau poate vrei sa ma futi intai? Nu, nu vrei asta, poti face orice, dar asta nu iti trece prin cap. O vad in ochii tai. E ceva intunecat in privirea ta, o forma de ura adusa la extrem. Razbunare? De-asta mi-ai omorat prietenii? Vrei sa te razbuni pentru ceva ce ti s-a intamplat. Frustrare? Nu, nu e asta, e ceva mai adanc. Cineva drag? Da, asta e, ti s-au dilatat pupilele. Ai pierdut pe cineva drag si acum viata ta nu mai are sens.

S    Sergiu incremenise neputand sa realizeze cum de fata aceea reusea sa priveasca in ochii sai si sa ii citeasca gandurile. A stat cateva minute nemiscat, nereusind sa scoata o vorba. A coborat pistolul si l-a bagat in pantaloni. S-a intors si s-a indreptat spre masina. Era inca tulburat de ce a spus fata cand a auzit-o strigand in spatele lui:

-          Si eu acum ce ar trebui sa fac? Nu am parinti si se pare ca mi-ai omorat singurii prieteni. Oricum, m-ai scutit de o treaba in plus, daca nu o faceai tu ma tem ca as fi fost nevoita sa le aplic acelasi tratament.

Sergiu s-a oprit si s-a intors.

-          Imi pare rau pentru prietenii tai, insa imi pare si mai rau deoarece tu consideri ca meritau sa moara. S-au aflat doar in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit, atata tot. Nu stiu ce ar trebui sa faci acum, probabil sa suni politia sau sa pleci acasa. 

-          Unde te duci acum? Ce vrei sa faci in continuare? Ia-ma cu tine.

-          Nu pot sa fac asta. Nu stiu ce am de gand sa fac, dar nu am nevoie de o adolescenta care sa imi stea in drum. Du-te acasa si vezi-ti de treaba!

-          Te rog ia-ma cu tine, m-am saturat de lumea asta imputita unde nimeni nu iti acorda nici o sansa. M-am saturat ca toata lumea sa imi spuna ce sa fac si sa nu fiu apreciata niciodata. M-am saturat de toata prostia din tara asta. Ia-ma cu tine, o sa fim ca Bonnie si Clyde.

-          Cum te numesti, fetito?

-          Claudia, si nu sunt fetita, sunt o femeie in toata firea.

-          Sigur ca esti, ia spune-mi, ai idee ce inseamna sa iei o viata?

-          Nu, dar sunt sigur ca daca tu poti sa o faci, eu nu voi avea nici o retinere.

-          Ai toata viata inainte, de ce vrei sa o irosesti pentru a veni cu mine? Sper ca realizezi ca ce fac eu nu se va termina cu bine pentru nimeni.

-          Nu imi pasa, vreau sa fac ce faci tu, vreau sa ma razbun pe toti arogantii si ipocritii din lumea asta. Vreau sa iau vieti.

Hotararea de care Claudia dadea dovada il uimea pe Sergiu. Stia ca ar fi facut o greseala daca ar fi luat-o, ca mai mult l-ar fi incurcat, dar si-a dat seama ca orice s-ar intampla, nu avea cum sa se termine bine, si in plus, parca i-ar prinde bine putina companie. I-a facut semn cu capul sa se urce in masina, s-a asezat la volan si a inceput sa conduca.

-          Unde mergeti domnisoara?

-          Oriunde, doar condu.

A condus toata noaptea fara o destinatie anume. Dimineata i-a gasit pe amandoi dormind in masina parcata pe marginea unui drum inspre iesirea din Bucuresti. Cand Sergiu s-a trezit, primul lucru pe care l-a observat a fost expresia Claudiei cand ea dormea. Era ceva ce il tulbura, nu putea sa isi dea seama ce, dar il uimea linistea care se citea pe chipul fetei. Si-a aprins o tigara in timp ce Claudia se trezea.

-          Buna dimineata ucigasule

-          ‘Neata complice la omor calificat. Cum ai dormit?

-          Ca un bebelus. Cred ca e prima oara dupa multi ani in care am dormit o noapte intreaga, desi nu e tocmai cel mai comod loc unde mi-am asezat capul.

-          Apropo de asta, trebuie sa scapam de masina. Pana acum sigur a fost data in urmarire, daca vrem sa mergem in oras trebuie sa gasim una noua.

-          Total de acord. Te-ai gandit cum vom face asta?

-          Am o presimtire ca prietenul meu, Smith ne va ajuta. Hai sa mergem, mi-e cam foame.

Au abandonat masina pe marginea drumului, nu inainte sa stearga orice urma a lor din masina. Nu e ca si cum pana acum a fost grijuliu, dar parca ar vrea ca aventura asta sa dureze mai mult. Oricum nimeni nu va simti lipsa unor tiganusi si nu era nimeni in parc atunci cand a luat vietile acelor tineri.

Au pornit pe jos spre oras pana au ajuns la un garaj unde se reconditionau masini. Era locul perfect pentru a face rost de una. Doar un singur mecanic era acolo in dimineata aia si nu a fost nevoie de prea multa putere de convingere pentru a face rost de un vehicul. Au confiscat un BMW seria 3, de un gri metalizat foarte frumos realizat.

-          Nu crezi ca vom atrage prea mult atentie cu masina asta? L-a intrebat Claudia.

-          Nu, e perfecta, nimeni nu se asteapta ca un criminal sa se plimbe intr-o bijuterie ca asta.

-          Asa e, prespun, incotro acum?

-          Mergem intai sa mancam si vedem acolo cum vom proceda in continuare.

Restaurantul la care s-au oprit era undeva prin Berceni. S-au asezat la masa si au comandat doua cafele si cate o portie de cartofi prajiti cu oua ochiuri. Sergiu era inca neincrezator in intentiile Claudiei, inca nu intelegea care e treaba cu ea, ce a determinat-o sa i se alature. Probabil va afla cat de curand daca e de incredere sau nu. Claudia a spart tacerea:

-          Pot sa te intreb o chestie?

-          M-ai intrebat deja.

-          Pot sa te intreb alta chestie?

-          La fel.

-          Dupa ce iti pun intrebarea asta, pot sa iti pun alta?

-          Sigur, da-i drumul.

-          Ce ti s-a intamplat de ai inceput sa omori oameni? Pot sa imi dau seama ca e din razbunare, dar as vrea sa stiu motivul intru totul.

-          Am pierdut pe cineva drag intr-un mod tragic. M-am hotarat sa fac singur dreptate. Nu m-am bazat niciodata pe Politia Romana.

-          Era prietena ta?

-          De unde ai stiut ca e vorba de o fata?

-          Am aflat acum. Cum a murit?

-          Injunghiata de un grup de derbedei. N-am fost in stare sa fac nimic sa ii opresc. Oricum, nu vreau sa ma mai gandesc la asta, hai sa schimbam subiectul. Care e treaba cu tine pana la urma, ai probleme psihice sau ce?

-          Sunt perfect sanatoasa, multumesc. Pe cat de sanatoasa poate fi o persoana care i-a pierdut pe toti cei dragi ei. Tu nu cunosti durerea asa cum o cunosc eu.

Oftand, Claudia i-a povestit modul in care au murit parintii impreuna cu sora ei, intr-un teribil accident de masina. Nu si-a revenit niciodata in totalitate dupa socul suferit. Viata sa a luat o turnura spre intuneric in acel moment si de atunci incearca sa se agate de orice raza de lumina pe care o vedea. Insa nu a reusit niciodata sa aduca indeajuns de multa lumina inauntrul ei pentru a se vindeca. Motivul pentru care nu a clacat a fost felul in care si-a acceptat conditia. Seara trecuta a fost o confirmare ca singurul mod in care poti invinge durerea este cu mai multa durere. Durere pe care trebuie sa o provoace altora. Singurul mod de a se elibera este de a lua ceea ce a pierdut, chiar daca asta nu inseamna ca ii va aduce familia inapoi. Cel putin ii ofera o anumita stare de euforie care o face sa uite pentru cateva clipe de golul dinauntrul ei.

-          Asadar, ce facem in continuare. Pe cine mai omoram?

-          Ai putea sa nu vorbesti asa tare despre asta intr-o incapere plina de oameni, pentru inceput. Si nu stiu, nu m-am gandit prea bine cum o sa procedez de acum incolo. Nu prea am stat sa reflectez asupra lucrurilor pe care am de gand sa le fac. M-am lasat ghidat de instinct si am procedat fara uz de ratiune.

-          Eu as vrea sa omoram toti cocalarii si pitipoancele din orasul asta. L-am scapa de poluarea vizuala, fonica si olfactiva pe care o produc. Pun pariu ca am aduce Bucurestiul la gloria initiala daca am reusi sa facem asta.

-          E mult prea generala categoria asta, ar insemna sa bagam in cosciug 3 sferturi de Bucuresti. Nu exista atatea gloante pe care le poti cumpara pe aici pentru toti oamenii de genul asta.

-          Am putea omora oameni rai, malefici, criminali care iau vietile oamenilor nevinovati. Am face un bine tuturor procedand asa.

-          Putin imi pasa de alti oameni sau de suferinta provocata de criminali sau mai stiu eu ce.

-          Atunci spune tu, gaseste tu o idee mai buna.

-          O sa ma mai gandesc, pana una alta, trebuie sa iti facem rost si tie de o arma.

-          N-am mai tras cu un pistol in viata mea.

-          Nu e greu, ochesti si aplici presiune pe tragaci fara sa il bruschezi.

-          Ok atunci, hai sa mergem.

Sergiu stia un individ cu care a facut armata care se ocupa acum cativa ani de lucruri de genul. Nu avea nevoie de vreun calibru mare, ci de ceva care sa se potriveasca perfect in mainile Claudiei. I-a luat un Colt M1911 cu o capacitate de 12 gloante. Era un pistol destul de vechi, dar era perfect pentru ea. Padurea din afara orasului era locul perfect pentru a exersa. In scurt timp Claudia a inceput sa se obisnuasca cu greutatea si reculul armei, iar Sergiu a decis ca e pregatita.

In timp ce conducea inapoi spre oras, lui Sergiu i-a venit o idee. Si-a adus aminte de un fost coleg de liceu care il tachina si se lua mereu de el fiindca era mic de statura si indesat. I-a facut o multime de zile negre in acea perioada, lasandu-l cu sechele in urma torturii care parea ca nu va inceta niciodata. S-a gandit sa ii faca o vizita pentru a vedea cine era acum cel mai dur dintre ei. Stia adresa casei parintilor lui, desi nu era in totalitate sigur ca il va gasi acolo. Totusi a pornit in directia respectiva, a parcat in fata casei si a asteptat sa vada vreo miscare.

-          Parca ziceai ca nu vrei sa fim justitiari, dar vad ca stam la panda ca niste detectivi adevarati.

-          N-ai altceva mai bun de facut decat sa ma bati la cap? Daca nu iti convine esti libera sa pleci cand vrei.

-          Oh, nu. S-a suparat baietelul. Saracutul de el, i-am ranit sentimentele.

-          Taci odata sau te dau afara din masina.

-          Oh ce dur e asta micu’.

A mai vrut sa continue dar privirea pe care Sergiu i-a aruncat-o a inspaimantat-o. Ochii sai caprui erau plini de durere, ura si regret. Era ca si cum privea direct intr-un iad plin de suferinta. S-a hotarat sa nu il mai tachineze, pana la urma avea de gand sa se razbune pe cineva care a facut acelasi lucru. Era ea un pic deranjata, dar tinea la viata ei momentan.

In timp ce se deschidea usa casei individului, au vazut pe cineva ducand un sac greu de gunoi spre tomberoane.

-          El e, spuse Sergiu. Pastele lui de amarat, si acum traieste cu parintii. Ramai in masina, ma duc inauntru.

-          Dar vreau sa vin cu tine, nu ma poti opri.

-          Ramai inauntru sau iti iau arma si te trimit acasa.

Claudia a facut o fata bosumflata si s-a  afundat mai tare in scaun.

-          Bine, dar e ultima oara, data viitoare ma iei cu tine.

-          Da, da, acum stai linistita aici. Nu o sa dureze mult

-          Sergiu! Striga Claudia dupa ce acesta a inchis usa.

-          Ce e?

-          Ai grija sa inteleaga de ce trebuie sa moara.

-          Asa voi face.

Claudia l-a urmarit in timp ce se indrepta spre usa de la intrare. A batut in usa si barbatul a iesit in intampinarea lui. Parea uimit ca l-a vazut pe Sergiu, i-a strans mana, au schimbat cateva vorbe si l-a invitat in casa. Au trecut 20 de minute pana cand a auzit prima impuscatura. Apoi inca una si inca una. Pe parcursul a doua minute pistolul s-a descarcat de exact 12 ori. Claudia a observat ca nu a luat cu el incarcatoarele de rezerva. La naiba, se gandi, nu mai are gloante. Ce rahat se intampla acolo? Nu mai putea sta in masina, in totala nestiinta. Si-a luat arma din torpedou, a sarit afara din masina si a alergat spre casa. Inauntru l-a gasit pe individ deasupra lui Sergiu, cu un cutit in mana. Pe holul din dreapta erau 3 cadavre, o femeie la vreo 30 de ani, una mai in varsta si un barbat la fel de batran ca ea. Si-a adunat toate puterile si a strigat cat au tinut-o plamanii:

-          Lasa cutitul jos sau trag!

Omul care il tinea pe Sergiu imobilizat si-a intors capul doar o fractiune de secunda. Atat i-a fost de ajuns pentru a pierde controlul asupra situatiei si in cateva momente era tintuit la podea, cu un pistol la tampla.

-          Nu inteleg, de ce faci asta? Spuse barbatul in timp ce incepuse sa lacrimeze. Eram la liceu, eram copii prosti, n-a insemnat nimic. M-am schimbat acum, sunt un om cumsecade, te rog nu imi face rau.

-          Ei bine, Cosminele, si eu m-am schimbat.

Sergiu a ridicat cutitul de pe podea, punandu-i-l la gat si taindu-i artera jugulara, declansand o adevarata fantana de sange care l-a stropit din cap pana in picioare pe el si pe Claudia de asemenea. Gafaind s-a ridicat in picioare si a privit catre silueta rosie care tinea un pistol in mana.

-          Ti-am zis sa ramai in masina, eram stapan pe situatie.

-          Da, sigur ca erai. Ce-a fost in capul tau sa incepi sa tragi in oamenii aia. Nu puteai sa astepti pana cand il prindeai singur?

-          Jegosul asta a facut o remarca rautacioasa despre mine, probabil in gluma, si astia au inceput sa rada. Urasc cand rad altii de mine. Mi-am pierdut un pic controlul, atata tot.

-          Uite ce e, daca vrei sa continuam cu ceea ce am inceput sa facem, trebuie sa inveti sa analizezi situatia inainte sa actionezi. Altfel riscam sa ne ducem in jos amandoi si nu rezolvam nimic asa. Hai sa plecam, cu siguranta vecinii au auzit impuscaturile si politia e pe drum. Hai la mine acasa sa ne spalam si sa ne schimbam. Nu imi sta bine in rosu, ma face grasa.

-          Vrei sa zici ca te face mai grasa, spuse Sergiu incercand sa faca o gluma.

-          Nu face misto de silueta mea. Ca si tine, nu imi place sa se glumeasca pe seama mea.

-          Hai nu te bosumfla iar.

-          In fine, hai sa mergem.

-          Claudia?

-          Da.

-          Multumesc.

-          N-ai pentru ce, sunt sigura ca ai fi procedat la fel.

Casa Claudiei nu era departe. Au oprit in fata portii, s-au uitat sa nu fie nimeni prin jur si au sarit din masina, intrand in curte. Era o casa destul de veche, curtea era neingrijita si plina de buruieni, dar lucrul asta nu l-a mirat pe Sergiu. Au intrat in casa prin bucatarie si au urcat la etaj. Camera ei era destul de frumos aranjata. Avea o mica biblioteca indesata cu carti pana la refuz, niste postere cu trupe obscure pe pereti, un pat dublu in mijocul camerei si un birou pentru calculator.

-          Poti sa folosesti tu baia asta. Gasesti inauntru tot ce ai nevoie ca sa te cureti. Sa speli cada dupa ce termini. O sa iti aduc niste haine de-ale tatei, o sa ti se potriveasca perfect.

-          Multumesc, spuse Sergiu pe un ton plin de recunostinta.

Dusul rece l-a ajutat sa isi limpezeasca mintea si sa isi puna gandurile in ordine. Pentru prima data de cand a inceput mica lui razvratire a analizat la rece faptele de care era responsabil. Un fior i-a strafulgerat sira spinarii si a inceput sa aiba indoieli referitor la viitorul sau. Ce avea sa faca in continuare, era prea tarziu ca sa se opreasca acum. Raul a fost facut si nu mai exista cale de intoarcere. A decis sa nu se mai gandeasca la asta, a luat prosopul pe care l-a infasurat in jurul taliei si a iesit din baie. In acel moment Claudia intra in camera sa ii aduca hainele. A observat cum a facut ochii mari la vedera corpului sau pe jumatate dezbracat si a zambit usor ironic, fiind amuzat de situatie. Totusi, starea de disconfort era in orice caz in ambele parti. Claudia era imbracata doar intr-un tricou larg care abia ii acoperea fundul, dezvaluindu-i picioarele slabe, dar lungi. A simtit, jenat, cum incepe sa se excite la privelistea din fata lui, i-a smuls hainele din mana si rusinat s-a intors in baie sa se schimbe. Dupa ce a terminat a coborat jos in sufragerie unde Claudia statea pe canapea cu laptopul in brate. Era inca imbracata doar in tricou, fiind asezata intr-o pozitie care ii dezvaluia o parte din lenjeria intima. Incercand sa nu se uite prea mult la ea, Sergiu s-a asezat pe scaunul din fata ei, aruncandu-i o privire care a inceput spre ochii ei dar incet a coborat spre picioarele ghemuite sub ea.

-          Se pare ca am avut dreptate, hainele iti vin perfect, desi arata mai bine pe tine. Iti scot in evidenta formele, spuse Claudia schitand un zambet provocator.

-          Uite ce e, nu stiu ce impresie ai, dar eu am o anumita varsta si tu esti doar o copila. Te rog nu incerca sa duci relatia asta mai departe decat trebuie. Suntem doar pur si simplu parteneri si nimic mai mult. As aprecia daca ai adopta o tinuta mai putin provocatoare.

-          Usurel mosulica, ce te agiti asa. Nu am de gand sa te seduc. Daca as fi vrut asta nu ai fi fost in stare sa imi rezisti. Dar stai linistit, am observat cum te uiti la sanii si picioarele mele, sa nu crezi ca sunt oarba. Asa imi place mie sa ma imbrac in casa, cat mai lejer. Daca nu iti convine, nu te uita si gata.

-          Ma bucur ca am lamurit asta. Ia spune, la ce te uiti acolo.

-          Verific sa vad daca a aparut ceva in ziarele de pe net despre crimele de aseara. Se pare ca inca nu considera asta un lucru demn de luat in seama. Inseamna ca trebuie sa tintim mai sus, sa facem un pic de galagie.

-          Nu vreau sa apar in nici un ziar si nu am de gand sa provoc haos prin actiunile mele. Cred ca mai bine stam sub radar pentru moment, sa incercam sa ne gandim ce vom face in continuare.

-          Of, nu ai deloc simtul aventurii, Bonnie si Clyde, nu tii minte? O sa fim duo-ul care va baga Bucurestiul in sperieti. Parintii or sa isi cheme copii devreme acasa si lumea va evita sa mearga pe strada la ore intarziate. O sa fim o legenda!

-          Eu zic sa te linistesti un pic si sa te gandesti inainte sa vorbesti. Daca tii la libertatea ta vei intelege ca nu asta e modul in care vom aborda situatia. Trebuie sa ramanem ascunsi, sa incercam pe cat se poate sa nu fim descoperiti.

-          Zise omul care in plina zi a inceput sa traga intr-o casa plina de oameni.

-          Da, recunosc, a fost o greseala facuta la nervi care nu se va mai repeta. De-asta te rog sa te gandesti mai bine la ceea ce vrei sa faci. Nu ne putem lasa mereu purtati de sentimente.

-          Bine mosule, cum spui tu. Dar sa stii ca nu am de gand sa stau prea mult in casa. Spatiile inchise ma nelinistesc.

-          Bun, nici eu nu vreau. Atunci hai sa vedem cum o sa procedam. Sa stii ca m-am gandit, as lua in considerare ideea de a pedepsi oamenii rai. Acum trebuie sa vedem unde ii gasim.

-          Ah, asta nu e asa greu. Cu un lucru pot sa ma laud si eu si asta e un anturaj dubios. De la hoti pana la traficanti de droguri, i-am cunoscut pe toti.

-          Eu cred ca tu cauti belele cu lumanarea. Ma mir cum inca mai esti in viata.

-          Ce pot sa zic, sunt greu de pus la pamant.

-          Asta ramane de vazut.

A urmat o tacere indelunga, in timpul careia probabil amandoi se gandeau la ce au realizat pana acum si de ce ar fi in stare mai departe. Cel putin Sergiu la asta se gandea. Claudiei, insa, i-a ramas intiparita in memorie imaginea cu trupul pe jumatate gol al lui, cu lumina soarelui reflectata in stropii de apa de pe abdomenul sau perfect. N-a mai fost niciodata cu un om de varsta lui, dar oricum nu parea de 35 de ani, 28 cel mult. Statea si se gandea la modul cum ar putea sa o cuprinda cu bratele sale puternice, sa o stranga la pieptul lui dupa care sa o arunce pe pat si sa rupa hainele de pe ea. A mintit mai devreme cand i-a spus ca nu are de gand sa il seduca. Era exact ce vroia sa faca, dar Sergiu parea mai greu de patruns decat ar fi crezut. Inca suferea, asta era clar. Si-a format un zid de aparare destul de puternic in jurul sufletului sau, aproape impenetrabil la prima vedere. Dar Claudia nu se lasa batuta asa usor. Simtea cum i-au amortit picioarele sub ea si s-a asezat intr-o pozitie mai comoda, intentionat lasand la vedere o portiune mai mare din lenjeria sa intima. Nu purta nimic pe sub tricou si simtea cum un val de caldura ii strabate corpul, gandindu-se la felul in care Sergiu ar lua-o, chiar acolo pe canapea. Il studia din cap pana in picioare, pana in momentul cand privirile lor s-au intersectat. Simtea cum obrajii i se inrosesc, dar nu indraznea sa isi mute privirea in alta parte. Si-a dat seama ca si el facea acelasi lucru, insa nu reusea sa vada nici o urma de dorinta in ochii lui, doar acelasi, etern, intuneric. Sergiu nu a mai suportat situatia si s-a ridicat de pe scaun.

-          Unde te duci?

-          Sa iau putin aer, cand ma intorc sa fii imbracata, avem treaba.

-          Uuu, in sfarsit putina actiune. In 10 minute sunt gata.

Intr-un sfert de ora erau inapoi in masina, curatand canapelele de sange. A pornit masina, fara o destinatie anume in minte.

-          Ia zi, prietenii astia ai tai dubiosi, pe unde o ard?

-          Prin spate la Big Berceni, nu e departe de aici.

Au pornit-o intr-acolo, verificand armele sa fie incarcate. Nici unul n-a mai scos nici un cuvant pana au ajuns acolo. Au parcat in zona si au asteptat sa vada  cine trece pe acolo. La aproximativ 30 de minute in grup de 4 indivizi s-au intalnit in spatele unei cladiri. Erau genul de derbedei bucuresteni care nu au altceva mai bun de facut decat sa o arda aiurea.

-          Uite-i, sunt aia 4 de acolo.

-          Esti pregatita?

-          Mai mult ca oricand.

Au coborat din masina, cu pistoalele in mana. Cei 4 i-au vazut apropiindu-se, aruncandu-le priviri amenintatoare. Cand au observat ce tineau in mana au incercat la randul lor sa scoata armele. N-au avut insa timp sa o faca, din 3 focuri 3 dintre ei erau deja la pamant. Mai ramasese doar unul singur, uitandu-se ingrozit la Claudia care se apropia de el cu pistolul indreptat spre capul lui. A facut ochii mari, recunoscand-o, a deschis gura sa zica ceva, dar Claudia a apasat pe tragaci lasandu-l cu o gaura sangeranda in teasta.

-          Nu-i rau de loc pentru o incepatoare. Hai sa plecam de aici.

-          La naiba ce bine a fost!

-          Ca un orgasm nu-i asa?

-          Ca 1000 de orgasme chiar. Trebuia sa fac asta de mult.

S-au intors la masina si au disparut de la fata locului, convinsi ca nu au fost vazuti de nimeni. Un sentiment de liniste i-a invadat pe amandoi, provocandu-le cate un zambet de satisfactie. S-au uitat unul la altul, au zambit si si-au intors privirea spre drum. Erau constienti amandoi ca asta era inceputul unui parteneriat reusit. Genul asta de legatura nu exista intre multi oameni, iar modul in care se intelegeau fara sa vorbeasca era greu de explicat. Au condus fara un scop anume pentru cateva ore pana cand in final s-au oprit intr-o parcare abandonata.

-          Bonnie si Clyde! Zise claudia

-          Ma pis pe Clyde si sa o fut pe Bonnie. Suntem Sergiu si Claudia si o sa bagam frica in chilotii nenorocitilor!

-          Nu m-am simtit asa de plina de viata niciodata pana acum. E ca si cum as trai intr-un film, sau o carte. Nu-mi vine sa cred cum am trait pana acum fara sa stiu cat de bine te simti cand iei o viata.

Au stat in masina cateva ore bune, asimiland cele intamplate pana acum, fara ca nici unul dintre ei sa scoata un cuvant. Totul a inceput sa aiba sens in viata lor, nu se mai simteau singuri, nu mai erau constransi de regulile societatii. Lumea era la picioarele lor si posibilitatile erau infinite. Totul avea sa se schimbe acum pentru amandoi, dar nici unul dintre ei nu se gandea la turnura dramatica a evenimentelor care aveau sa urmeze. Au continuat asa o vreme, omorand scursuri ale societatii, oameni dupa care nu ar fi plans nimeni. Au facut intr-o saptamana cat Politia Romana in ani de zile. Numarul mare de cadavre lasate in urma a atras intr-un final atentia autoritatilor, iar canalele de stiri nu mai taceau din gura. Toate buletinele de stiri vorbeau in continuu despre cei doi justitiari, care de curand se aflase, erau un barbat si o adolescenta, inarmati doar cu doua pistoale de calibru mic, hotarati sa ia dreptatea in mainile lor. Chiar daca reporterii pareau ca le tin partea, politia ii considera o pereche de criminali periculosi care aveau impresia ca sunt mai presus de lege. I-au avertizat ca nu este dreptul lor sa decida cine traieste sau nu, legile fiind scrise cu un scop. Erau prioritatea numarul unu a autoritatilor, provocand cea mai mare mobilizare de forte din istoria Politiei. Lucrul asta nu i-a speriat pe cei doi, continuand cu nonsalanta sa faca ceea ce le oferea o imensa satisfactie.

Nu isi dadeau seama, insa, ca pe langa atentia Politiei, au atras atentia si a unor oameni destul de rai, oameni care nu aveau sa accepte asa usor uciderea angajatilor lor. Era vorba in special de unul din capii Mafiei Bucurestene, Bebe Capatana, care in urma actiunilor celor doi a pierdut aproximativ 15 baieti. Ca Sergiu si Claudia, a hotarat sa nu mai stea dupa curcanii indesati de gogosi, incepand sa faca investigatii pe cont propriu. Si-a trimis cei mai buni oameni pe urmele lor, spunandu-le ca are nevoie de cei doi in viata, ca sa le arate ce inseamna durerea cu adevarat.

Bobo si Marci, oamenii care au fost insarcinati cu gasirea justitiarilor, nu aveau sa ii caute prea departe pe cei doi justitiari. Si-au luat pe ei veste anti-glont si s-au dus intr-un loc frecventat de traficantii de droguri. Nu aveau decat sa astepte ca Pistolarii de la capatul lui 14, asa cum au fost numiti de reporteri, sa isi faca aparitia. Planul lor era sa se prefaca morti si apoi cand le intorceau spatele sa ii inhate si sa ii duca la boss.

-          Auzi ba, dar daca ne impusca in cap? spuse Bobo.

-          Greu de crezut ca o sa intre vreun glont prin teasta aia a ta groasa, i-a raspuns Marci.

-          Da ba, serios acuma, pe baietii lu’ Bibanu i-au impuscat in cap pe toti. Ce pula mea facem daca ne impusca si pe noi?

-          Eu zic ca mai bine sa ne traga la fiecare cate un glont in cap decat sa ii scapam si sa ne intoarcem la sefu cu mana goala. O moarte rapida si curata ar fi o binecuvantare fata de ce ne-ar face daca nu am reusi sa ii prindem.

-          Io nu stiu cum nu s-au gandit astia sa faca si veste pentru cap.

-          Ba tu esti prost sau te faci? Cum pula mea sa porti vesta pe cap? Pentru asta sunt castile pe care le vezi la jandarmi, sunt si alea anti-glont. Da ia gandeste-te tu cum am arata cu alea pe cap. Nu iti dai seama ca am atrage prea multa atentie?

-          Tu stii mai bine. Ia zi, masina aia, nu ti se pare ca sta de cam mult timp acolo?

-          Ce masina a zis sefu ca e? un BMW gri, parca?

-          Da, asa. Ba aia sunt. Repede, poarta-te normal.

-          Eu ma port normal, vad ca tu te balangani ca un retardat. Potoleste-te sau iti fut una in nas. Ai pistolu’ incarcat in caz de ceva naspa?

-          Da. Ba ia zi, o sa ne doara cand ne impsuca in vesta?

-          Io de unde pula mea sa stiu, ti se pare ca lucrez la Jandarmerie? Nici nu stiu de unde a facut rost de vestele astea sau daca o sa ne protejeze de impuscaturi. Vedem acuma. Fi atent, au coborat din masina.

-          Nu par asa de periculosi. E doar un pampalau si o fetiscana. Astia au bagat spaima in toti ma?

-          Aparentele inseala, prietene. Daca nu te-as cunoaste as zice ca esti un retardat scapat de la casa de copii. Asta e avantajul tau, ca lumea te subestimeaza. Cred ca asa au reusit si astia sa ramana in viata.

A   Sergiu avea un sentiment neplacut despre locul asta. Parca era prea liniste. Mult prea liniste. Era ultimul loc pe care aveau sa il viziteze pe ziua de azi, dupa care ar fi luat o pauza de cateva zile ca sa se linisteasca. 

-          Uite-i, cred ca aia doi sunt, spuse Claudia.

-          I-am vazut, par destul de duri. Cred ca ne-au  vazut ca se uita incoa. Esti pregatita?

-          Ca niciodata. Hai sa-i dam drumul.

Au coborat din masina si, ca intotdeauna, s-au indreptat cu nonsalanta catre cei doi indivizi, ascunzandu-si armele in pantaloni. Un lucru i-a atras atentia lui Sergiu in timp ce se apropia. Cei doi pareau sa ii fi recunoscut si parca ii asteptau. Erau amandoi intorsi catre ei, avand o privire plina de satiscatie. Un fior a trecut prin Sergiu si era gata sa o traga pe Claudia de mana si sa o tarasca inapoi la masina, dar ea avea deja pistolul scos, trgand doua gloante intr-unul dintre ei, si trei in al doilea. S-a intors spre Sergiu cu o privire satisfacuta, dar a observat groaza ce se citea in ochii lui.

-          Hai sa plecam repede de aici, spuse el.

-          Ce s-a intamplat?

-          Am un sentiment nasol, hai repede, inapoi la masina.

s-au intors cu spatele la aparentele cadavre, cu gandul ca au terminat treaba. I-au auzit pe cei doi alergand spre ei abia dupa ce era prea tarziu. Bobo a apucat-o pe Claudia, tintuind-o la pamant, iar Marci l-a prins pe Sergiu intr-o stransoare copiata din wrestling probabil. Claudia a incercat sa tipe, dar Bobo i-a acoperit gura si s-a lasat cu toata greutatea pe spinarea ei. Sergiu incerca sa se zbata, dar cu cat incerca mai mult, cu atat mai strans era sugrumat. S-au linistit amandoi in scurt timp, primul care a vorbit fiind Sergiu:

-          Cine sunteti, de unde stiati ca venim?

-          Nu conteaza cine suntem. Seful nostru este tare suparat pe voi. I-ati cam subtiat forta de munca, iar el nu accepta prea usor situatiile de genul. Asa ca ne-am pregatit pentru voi si v-am intins o cursa. Nu vrem sa va facem rau, nu incercati sa scapati. O sa va ducem sa vorbiti cu Dom’ Bebe, iar el o sa decida ce o sa faca cu voi.

-          Da, sigur, o sa stam de vorba ca o mica adunatura de raufacatori, o sa schimbam impresii si o sa devenim prieteni la catarama, spuse Sergiu. De ce nu ne omorati acum si scapati de o treaba in plus.

-          Daca facem asta, continua Marci, sefu’ o sa ne serveasca ouale pe o tava, si o sa ne puna sa le mancam. Asa ca misca-ti picioarele, avem si alte treburi azi.

Bobo a ridicat-o pe Claudia de jos, nu inainte sa ii lege mainile la spate cu catuse. Cu un zambet meschin pe fata a inceput sa o imbranceasca inspre masina lor care era parcata in spatele unei cladiri. Marci i-a dat drumul din stransoare lui Sergiu, dar l-a impuns cu pistolul in spate avertizandu-l ca daca face vreo miscare brusca, avea sa il schilodeasca. S-au uitat in jur, nu era nimeni in preajma caruia sa ceara ajutorul. Erau pe cont propriu si parea ca situatia era fara scapare. Sergiu s-a uitat spre Claudia, regretul citindu-se in ochii lui. Claudia insa era doar bosumflata, asa cum facea ea de obicei, gandul ca vietile lor ar putea lua sfarsit nederanjand-o la fel de mult ca gandul ca mica lor aventura s-a terminat. Sergiu, insa, se temea mai mult pentru viata ei decat pentru a lui. Se gandea ca ea ar fi avut toata viata inainte sa faca orice. Penttru el, daca asta ar fi fost capatul de drum, nu ar fi contat, oricum nu mai avea pentru ce sa traiasca. Astfel a incercat sa gaseasca o solutie sa iasa din situatia asta, chiar daca ar fi insemnat sa se sacrifice pentru ea. Si-a dat seama cat de mult ajunsese sa tina la Claudia, desi se cunosteau doar de putin timp. Era gata sa isi dea viata pentru ea, fara niciun regret. Simtea pentru ea ceva ce nu a mai simtit pentru nimeni pana acum, nici chiar pentru Ana. Legatura care se formase intre cei doi era mai puternica decat orice alta.

Mai erau 50 de metri pana la masina. Acum ori niciodata se gandi. Avand mainile libere, a incercat sa gaseasca o solutie cum sa il dezarmeze pe barbatul care ii tinea pistolul infipt in spate. Cand au trecut pe langa un stalp de pe trotuar a facut o miscare laterala rapida, invatata in armata si i-a zdrobit capul lui Marci de stalp. Pana ca Bobo sa isi dea seama ce se intampla, a luat o bucata de asfalt si i-a zdrobit teasta cu el. I-a cautat in buzunare cheia de la catuse, a eliberat-o pe Claudia, a luat-o de mana si a tras-o dupa el spre masina. S-au urcat in BMW si au plecat de acolo pana ca cei doi sa se ridice de jos. Cu adrenalina inca curgandu-i prin vene, Sergiu a inceput sa rada isteric. Claudia se uita la el cu groaza, dar era usurata ca totul s-a terminat cu bine. Au oprit la un moment dat pe marginea drumului sa se linisteasca. Atunci Claudia l-a luat de gat si l-a sarutat cu o pasiune care rar a mai simtit-o in viata lui. Au ramas cateva minute uitandu-se unul in ochii celuilalt, apoi, zambind, au pornit spre casa Claudiei.

Au intrat in casa, s-au tantit pe canapea, ramanand o vreme nemiscati, gandindu-se la cele intamplate azi. Claudia a rupt tacerea:

-          Sa fii sigur ca nu or sa se opreasca aici. O sa fim vanati toata viata.

-          Avem doua optiuni: sa ne ducem noi dupa ei, sau sa plecam din Bucuresti sau chiar din tara pentru totdeauna si sa nu ne uitam in spate.

-          Nu vreau sa fug, am trecut prin multe ca sa ma opresc acum. Totul sau nimic, noi sau ei.

-          Claudia, ai atatea lucruri pentru care sa traiesti, nu arunca totul pentru un capriciu.

-          Nu e nici un capriciu, pana acum chiar nu aveam nici o motivatie sa traiesc, dar de cand te-am intalnit pe tine simt ca ceva s-a schimbat. Ma simt vie pentru prima data de la accident, simt cum sangele imi trece prin vene. Nu. Nu vreau sa fug, vreau sa raman sa lupt.

-          Trebuie sa intelegi ca vorbim aici de liderul crimei organizate din Bucuresti. Cu siguranta ca se vor astepta sa venim. N-ai deloc antrenament pentru situatii de genul, nu cred ca am fi in stare sa ducem lupta pana la capat.

-          Nu imi pasa, daca mor acum, o sa mor fericita. O sa stiu ca te voi avea langa mine cand o sa imi dau ultima suflare si nu o sa regret niciodata alegerea pe care am facut-o.

-          Ok atunci, daca asta e decizia ta. Trebuie insa sa concepem un plan si sa ne pregatim pentru ce ne asteapta. Totusi cred ca intai trebuie sa ne odihnim. Eu vreau sa ma intind putin. Te sfatuiesc sa faci acelasi lucru. Raman eu pe canapea, tu du-te sus.

-          Bine, dupa ce o sa ne trezim incepem sa lucram la planul de bataie.

Claudia a urcat scarile catre camera ei, iar Sergiu s-a intins pe canapea. Era destul de obosit, dar nu putea sa adoarma, se gandea in continuu la Claudia si la focul dinauntrul ei. Nu a mai vazut pe cineva atat de hotarat sa isi asume un asemena risc, doar pentru dragul aventurii. Imaginea Anei i-a venit in minte si o parte din el a inceput sa se intristeze. Nu a regretat nici un moment modul in care au evoluat lucrurile de la moartea ei, fiind convins ca maine avea, intr-un final, sa inchieie actiunea lui de razbunare, intr-un fel sau altul.

A stat ceva timp uitandu-se la tavan, gandindu-se la multe lucruri. A auzit-o pe Claudia coborand scarile. A dat sa se ridice si sa o intrebe de ce nu dormea, cand a vazut ca era imbracata doar in lenjeria intima. Un val de caldura i-a strabatut corpul la privelistea din fata lui si a simtit cum incepe sa se excite. A vrut sa spuna ceva, sa o convinga ca e o idee proasta, dar vorbele i s-au oprit in gat si in scurt timp Claudia era peste el, pe canapea. Au inceput sa se sarute cu pasiune, aceeasi pasiune din masina, lasandu-se dusi de val. Daca aveau sa moara maine, nu aveau nici un regret. Nu mai conta nimic in lumea intreaga, decat atingerea celuilalt. Sergiu a luat-o in brate si a pus-o pe spate, pe canapea, fiind deasupra ei. Trecuse mult timp de cand nu mai facuse alta si ii era teama sa nu faca vreo prostie. Claudia a simtit asta si a incercat sa preia conducerea. Respiratia amandurora a inceput sa fie frenetica, simtindu-si inimile batand puternic in piept. Era ca si cum aveau ritmurile inimilor sincronizate, ca si cum erau doar o singura persoana. Nu se gandeau la altceva decat placerea provoata de caldura corpurilor. Minutele se scurgeau si cei doi erau deja intr-o alta lume, erau intr-o transa adanca provocata de o senzatie extrema de placere. Cand totul s-a terminat, au ramas unul in bratele celuilalt. Sergiu s-a uitat in ochii Claudiei si i-a soptit:

-          Te iubesc.

-          Si eu te iubesc.

Si au adormit.

Cand s-au trezit era deja dimineata. Claudia s-a trezit prima si a facut doua cafele pe care le-a adus in sufragerie. Inca simtind efectele secundare provocate de noaptea trecuta, cei doi au inceput sa puna la cale un plan prin care aveau sa ajunga la capul mafiei.

-          In primul rand cum aflam unde il putem gasi? Intreba Sergiu.

-          Am eu o idee. Printre singurii prieteni ai mei dubiosi ramasi in viata, e unul care isi face veacul prin parcul Garii de Nord. Face parte din banda lui Fane Spoitorul, eternul rival al lui Bebe Capatana. Cred ca ar fi mai mult decat fericit sa ne ajute sa il gasim.

-          Ok, asta am rezolvat. Acum ce facem cand ajungem acolo? Cu siguranta ca ne asteapta si o  sa ia masuri preventive de securitate.

-          E simplu, ne inarmam pana in dinti si intram pe poarta din fata. Nu cred ca or sa se astepte la asta de la noi doi.

-          Totusi trebuie sa ne gandim bine cum procedam, altfel totul va fi in zadar. Insa intai trebuie sa ne gasim arme. Nu putem sa ne afisam acum prin Bucuresti cand suntem cautati de toata lumea. Singura sansa este sa ne descurcam cu ce gasim.

-          Hai in atelierul tatei, sa vedem ce avem pe acolo.

In curtea din spate era o cabanuta de lemn. Inauntru era un intreg arsenal de vechituri, care, cu putina imaginatie puteau fi transformate in diverse arme letale. Sergiu s-a uitat un pic prin jur si a pus ochii pe o drujba. Putea fi folositoare in lupta corp la corp. Printre altele a mai gasit un fierastrau electric pe acumulatori. A mai luat o bata in care a batut cuie pentru a provoca mai multe daune, au mai ales un cutit de vanatoare si un topor de taiat lemne. Hotarat ca era de ajuns, i-a oferit Claudiei cutitul si fierastraul electric, iar el a luat bata, drujba si toporul. Nu era sigur ca avea cum sa le care pe toate, dar se va gandi la asta mai tarziu.

S-au dus la Gara de Nord sa vorbeasca cu individul respectiv, care, asa cum banuia Claudia, i-a ajutat cu mare placere, ba chiar oferindu-se sa vina cu ei. L-au refuzat spunand ca se descurca si singuri. Au asteptat sa se insereze si au pornit spre iesirea din oras, intr-un vechi santier parasit, unde probabil Bebe Capatana se ascundea. Au parcat la vreo 500 de metri de santier, facand ultimele pregatiri inainte sa iasa din masina. S-au sarutat si au inceput sa se indrepte catre poarta principala. Santierul era slab luminat, lucru care le oferea un avantaj asupra paznicilor. Erau doi oameni la intrare, care pazeau poarta. S-au impartit fiecare pe o parte si, din lateral i-au asaltat pe cei doi, sugrumandu-i cu o coarda de nailon. Sergiu nu a avut probleme, fiind destul de puternic, insa a vazut cum Claudia era pe cale sa il scape pe al ei. A scos repede bata de la brau si l-a pocnit in crestetul capului, infingandu-i cuiele adanc in teasta. Paznicul a cazut fara sa mai scoata un suntet.

Odata intrati inauntru, au avansat printre containere si utilaje vechi, ramanand in umbre. Cu ajutorul cutitului Claudia i-a taiat beregata unui alt paznic, iar Sergiu si-a folosit toporul pentru a scapa de altul. Au ocolit niste mornane de nisip si au vazut cladirea in care Bebe ar fi trebuit sa se afle. Era cea mai mare dintre toate si puternic luminata. Nu mai puteau sa avanseze fara sunet. Erau nevoiti sa ia cladirea cu asalt, omorand tot ce le iesea in cale inainte ca sa fie ei omorati. Au luat-o la goana spre usa cand s-au aprins toate luminile de pe santier. S-au oprit brusc, uitandu-se ingroziti in jur. Era o cursa si au calcat in ea. Bebe s-a asteptat la asta. Nu mai era nimic de facut decat sa stea pe loc si sa isi acopere ochii de lumina orbitoare.

Bebe capatana era un om destul de mic de statura, indesat si chel. A iesit din cladirea principala cu zambetul pe buze. Insotit de 4 oameni.

-          Deci voi sunteti aia care mi-ati provocat atatea probleme? Nu pareti a fi cine stie ce. Nu pareti a fi ucigasi cu sange rece. Dar, nimic nu e ceea ce pare, nu-i asa? Ce a fost in capul vostru sa veniti aici? Credeati ca o sa ma gasiti cu pantalonii in vine si o sa imi bagati un glont in cap in timp ce ma cacam? Dupa ce le-ati facut baietilor mei? Cred ca aveti impresia ca sunt vreun natarau. Nu cred ca as fi fost in stare sa construiesc imperiul asta daca as fi fost asa de neglijent. Eram sigur ca aia doi pe care i-am trimis dupa voi nu o sa reuseasca sa va prinda si stiam ca urmatorul lucru pe care aveati sa il faceti era sa veniti dupa mine. Proasta idee.

A facut un semn cu mana si cei 4 bodyguarzi i-au imobilizat pe cei doi, pe Claudia legand-o cu catusele de stalpul de sustinere al unui utilaj. Pe Sergiu l-au luat inauntru. Ramasa afara, Claudia a incercat cu toate puterile sa se elibereze, insa fara nici un rezultat. S-a gandit ingrozita la ce aveau sa ii faca lui Sergiu. Bebe Capatana era multe, dar nu era un om milos. L-ar fi chinuit si schingiuit pana l-ar fi implorat sa il omoare. Trebuia sa se gandeasca la ceva repede. A vazut fierastraul electric aruncat la cativa metri de ea. Si-a dat jos cureaua de la pantaloni si a incercat sa il agate. Dupa 2 incercari nereusite a tras spre ea fierastraul, pe care a inceput sa-l foloseasca pentru a taia lantul catuselor. Fara succes inca, era doar un fierastrau pentru lemn, nu avea nici un efect asupra otelului. A incercat sa miste stalpul de care era legata, dar, epuizata a cazut la pamant. A inceput sa planga, gandindu-se ca venirea aici a fost ideea ei, ca mai bine plecau amandoi din Bucuresti sa traiasca fericiti pana la sfarsitul vietii.

A auzit strigate de durere dinauntrul cladirii unde era Sergiu si s-a ridicat in picioare ingrozita. Nu putea sa renunte acum. Sergiu avea nevoie de ea, si dupa cate a facut pentru ea era timpul ca sa ii intoarca favoarea. Cu lacrimi pe obraji a reflectat la singura optiune pe care o avea. A scos din buzunar funia de nailon si s-a legat deasupra cotului ajutandu-se de mana libera si de dinti. Si-a bagat cureaua in gura, muscand adanc din ea, a luat fierastraul, a inspirat adanc si a inceput sa taie. Durerea pe care a simtit-o era mai mult decat putea suporta o persoana normala, dar pana acum cred ca ne-am dat seama ca ea nu era prea normala. Pana cand a ajuns la os, adrenalina deja ii curgea prin vene, punandu-i stapanire pe toate simturile. 

Dupa ce a terminat, a aruncat fierastraul la o parte, a cautat pistolul pe care il aruncase pe jos, si-a bagat cutitul la brau si a pornit, impleticindu-se spre clarire. A stat cateva secunde cu spatele lipit de peretele exterior, intorcand capul sa se uite pe fereastra. L-a vazut pe Sergiu dezbracat de camasa, legat de maini deasupra capului, in timp ce unul dintre matahale ii taia sfarcurile. Ingrozita a dat un picior la usa, dar reculul loviturii a aruncat-o inapoi, trantind-o la pamant. Cand incerca sa se ridice a vazut usa deschizantu-se, unul din cei 4 iesind afara. A indreptat pistolul spre el si pana sa aiba timp sa reactiuneze l-a impuscat in cap. S-au auzit strigate dinauntrul cladirii si i-a auzit vocea lui Bebe dand ordine. Un altul s-a indreptat spre usa, de data asta observandu-l prin geam. Claudia era deja in picioare, stand in laterala usii. A vazut cum individul incearca sa scoata capul  pe usa ca sa vada unde e si cu o miscare rapida i-a infipt cutitul in ochi, acesta cazand la podea lovit de durere. Mai erau 3 se gandi, Bebe si cei doi paznici. Manata in continuare de adrenalina, a dat buzna inauntru pentru a-l vedea pe Capatana deasupra lui Sergiu, tinand in mana drjba. I-a dat drumul si pana ca ea sa aiba timp sa reactioneze i-a taiat capul de pe umeri lui Sergiu. Ceilalti doi s-au napustit asupra ei, dar cu o msicare violenta l-a lovit pe unul dintre ei cu manerul cutitului, iar pe celalalt a incercat sa-l impuste, dar era deja langa ea.

A simtit o durere ascutita in crestetul capului si s-a prabusit la podea, in balta de sange lasata de unul din indivizi. Atacatorul s-a aruncat deasupra ei, carandu-i pumni pe unde apuca, spargandu-i garda. Convins ca a rapus-o, s-a ridicat si s-a uitat la Bebe, care zambea malefic din spatele lui.

-          Data naibii copila asta. Daca nu ar fi fost asa pornita impotriva mea as fi luat-o in familie cu mare placere. Eh, asta e, pacat de ea. Nu, lasa-ma pe mine sa o termin, ii spuse celuilalt.

A ridicat drujba pe jos, hotarat sa ii aplice acelasi tratament ca si prietenului ei. Cu o ultima rabufnire, insa, s-a intins dupa cutitul aruncat pe jos pe care i l-a infipt lui Bebe in stomac, rasucindu-l pentru mai mult efect. Paznicul statea in spatele lui, incremenit. L-a prins pe Bebe in timp ce se prabusea la podea si a ramas cu el in brate. Claudia era deja in picioare, plina de vanatai pe fata, cu arma in mana. I-a tras bodyguardului un glont in cap si s-a napustit asupra lui Capatana, apucandu-l de par.

-          Mi-ai luat de langa mine singura persoana de care imi pasa. Singura persoana pe care o iubeam in lumea asta. Te las sa mori, dar iti promit, ca in scurt timp, toata lumea draga tie o sa ti se alature, pana la ultimul. Nu o sa am odihna pana ce toata familia ta va fi alaturi de tine in iad, monstrule!

-          Du-te fa in pula mea! Ii spuse incercand sa rada, dar reusind doar sa vomite sange.

Claudia a aruncat pistolul, i-a scos cutitul din burta si i-a taiat gatul, lasandu-l intr-o balta de sange. Apoi, cu nonsalanta, si-a luat mana care zacea pe pamant, a infasurat-o intr-o bluza, s-a dus la masina si a pornit spre spital.

Perioada de recuperare a durat in jur de 3 luni. Medicii au reusit sa ii ataseze mana la loc, simturile incepand sa ii revina, miscand chiar cateva degete. Tot timpul petrecut in spital l-a folosit pentru a crea un plan prin care o sa se razbune pe toti cunoscutii lui Bebe Capatana. Cu amintirea lui Sergiu in gand, singurul om pe care l-a iubit vreodata, a iesit pe usile spitalului, tragand adanc aer in piept si gandindu-se la un singur lucru:

-          E o zi frumoasa pentru a lua vieti.

Sfarsit.