Racoarea verii

Prin voalul starilor de rau
Ce-mi acopera inima-ntreaga
Credeam c-am reusit din nou
Sa-mi fac mintea sa-nteleaga

Nu demult, am cunoscut o fata
Doar putin, asa pe internet
Nu stiu multe deocamdata
Dar in tacere aud un sunet

E oare sunetul luminii calde?
Sau a tristetii ce-mi curge prin vene
Imi simt inima cum bate-n cascade
Si ochii plini de flori galbene

Nu stiu daca o sa pot vreodata
Sa-i descopar toata frumusetea
Dar n-o sa reununt niciodata
Sa-i admir toata simplitatea

Sau poate de fapt e complicata
Si eu nu o vad de negura singuratatii
Dar promit ca asta data
O sa i-o ofer eternitatii

Nici nu cred ca realizeaza
Cat de importanta e in lume
Pamantul in urma ei vibreaza
Si aerul se-mbata-n prospetime

Incerc din rasputeri sa ii arat
Ca cerul nu-i albastru fara ea
Iar zambetul ei e presarat
Cu stele din alba catifea

Ii doresc sa zboare-n libertate
Si sa nu cada-n marea de tristete
Sa nu cunoasca instabilitate
Si sa profite de-a sa frumusete